joi, 3 februarie 2011

2 Februarie 2011

Sunt in Insulele Canare, mai exact in Gran Canaria. De cand am inceput sa discutam despre aceasta saptamana pe insula, mi-a fluturat in cap si in fata ochilor posterul pe care il aveam pe hol in apartamentul parintilor. De fapt nu era un poster ci un fel de suvenir facut dintr-un soi de material. Fondul era negru si o schita colorata reprezenta un oras si viata de noapte a orasului. Deasupra scria mare Las Palmas de Gran Canaria. Cu mintea mea de cativa anisori (maxim 10 caci apoi nu m-au mai fascinat culorile posterului) ma tot intrebam ce or fi palmele unui canar mare…cam asta era traducerea din capul meu. Acum imi aduc aminte ca ar fi fost reprezentati si ceva palmieri dar nu cred ca ei reprezentau ceva in capul meu de copil roman, care abia vedea de craciun cateva banane verzi si ananas la conserva.

Si iata-ma aici…la 33 de ani caci imi permit sa mentionez ca acum 2 zile am facut 33 de ani. In afara de faptul ca fie o gripa, fie o raceala, fie pur si simplu alergiile care ma bantuie au facut ca nasul meu sa curga ca un robinet si sa tusesc ca un TBCist de ultima speta, nimic nu ma poate opri in a admira peisajul natural al aceastei insule. E drept ca turismul de masa a facut ravagii in special la malul marii unde cladirile hotelurilor si apartamentelor de vacanta acopera fiecare centimentru de deal, stanca, faleza etc. Tot turismul de masa au facut sa apara ca ciupercile dupa ploaie tot felul de baruri si restaurante in care am observat ca populatia « pitipoanca » este foarte apreciata. Fel si fel de natii (englezi, norvegieni, nemti, ialieni etc) si-au trimis reprezentati sclipiciosi, plini de armani si d&G pe plajele facute anume pentru ei din Gran Canaria. Cand spun ca plajele sunt facute anume pentru ei nu glumesc caci exista inclusiv o plaja unde a fost adus nisip din Caraibe, alb si finut sa nu sgarie pielicica sensibila care nu a atins altceva decat stofa de mare marca !

In rest , o data ce te indepartezi de hoardele venite sa se inegreasca in mijlocul iernii europene, peisajul este ca luat din National Geografics…cred ca mi-ar trebui talentul lui Sadoveanu sa descriu dealurile, muntii si stancile nascute din vulcani, cu forme deosebite, acoperite de iarba de un verde deschis si de tufisuri din plante necunoscute mie cu un numar de feluri de cactusi absolut impresionant si presarat cu palmieri de toate formele si toata marimile. Plantatii de bananieri, smochini, papaia, portocali si alte fructe exotice acopera vaile insorite ale dealurilor. De pe stancile inalte izvorasc rauri ce formeaza cascade si vai care ajung pana la ocean…peste tot zboara fluturi si pasari colorate. Eterna primavara caci media temperaturilor peste iarna este 20 de grade iar peste vara 25. Climatul perfect. Paradisul Spaniei…

2 comentarii:

  1. De-ai sti cat imi doresc si eu sa ajung acolo si sper ca anul asta sau urmatorul sa reusesc :).

    Profita de peisaje si de caldura ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Din cuvintele tale mi se pare un peisaj splendid!!! Chiar sper sa ajungem si noi pe acolo. Pina acum nu m-am gindit sa merg tocmai din cauza turismului de masa despre care vorbesti, dar se pare ca sint si altele de vazut si ca deci chiar merita!

    RăspundețiȘtergere