Despre dragoste

English here

Am fost “acuzata” de multe ori ca nu stiu ce este dragostea, ca nu am iubit niciodata cu adevarat, ca sunt o egoista. Am trait diverse relatii de-a lungul timpului, am trecut printr-un divort, am experimentat. Pentru unii poate prea mult dar din punctul de vedere al altora, probabil foarte putin. Se zice ca un psiholog are pacientii pe care ii merita, ca un professor are elevii pe care ii merita iar in meseria mea se zice ca un coach are clientii pe care ii merita. Ca urmare cele mai multe coachinguri, le-am avut pe probleme personale legate de relatii amoroase: fie relatii care nu existau, fie relatii care erau pe duca, fie relatii care se dusesera deja. Prietenie, dragoste, relatie, sex, iubire, cuplu, simbioza, nevoie, durere, ruptura, nefericire, bucurie, tristete, frica, implinire…Toate sunt sentimente, cuvinte, descrieri dezbatute in sedintele de coaching. Ca urmare am fost intrebata de multe ori ce parere am despre dragoste, cum as numi eu dragostea, ce se intampla in viata mea, ce s-a intamplat in relatiile mele de dragoste, ce se intampla in momentul de fata in relatia mea. Astfel, aflandu-ne in jurul Sf. Valentin (cand “all you need is love” este pe toate starzile), in jurul Dragobetelui sau al Martisorului…vreu sa scriu despre DRAGOSTE, despre relatii bazate pe iubire, despre relatii sanatoase. Sunt multe bloguri si site-uri care dau sfaturi si vorbesc pe aceasta tema…dar aici vreau sa spun doar ce insemna din punctual meu de vedere.

Dragostea este dragoste cand este impartasita, altfel este un fel de fantezie. Nu spun ca nu ne putem indragosti de o persoana cu care facem cunostinta sau chiar de o persoana pe care o cunostem sau pe care o descoperim pentru ca ne-am indragostit, dar pentru mine ea nu devine o relatie de dragoste, iubire durabila si sanatoasa pana cand nu este impartasita si implicit traita. Dragostea iti da o stare de bine, de bucurie, de caldura si nu de tristete sau suferinta (vorbesc din punctul de vedere al unei relatii si nu dupa o despartire). In momentul in care simt altceva decat o stare de bine cand vad intrand pe usa persoana iubita dupa o zi de munca sau dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de despartire, pentru mine insemna ca ceva nu merge.

Iubirea ma face mai buna, mai intelegatoare, mai sensibila fata de cee ce se intampla in jurul meu. Cred cu tarie ca atunci cand iubesc reusesc sa scot ceea ce este mai bun din partenerul meu si ca el, partenerul meu va reusi sa scoata la randul lui tot ceea ce este mai bun in mine. Relatiile de dragoste se schimba de-a lungul timpului si ii transforma pe cei doi parteneri in persoane mai bune, mai sigure pe ele, mai independente, mai autonome. Probabil multi vor rade la citirea acestei fraze dar relatia de dragoste nu impiedica gandirea, evolutia, transformarea, maturizarea. Dragostea nu impiedica sa fi tu insuti. Tot ce implica simbioza (eu am nevoie de…) sau jocuri de-a soarecele si pisica pentru mine nu mai este o relatie de dragoste sanatoasa. Eu sunt eu, cu bune si rele iar partenerul are dreptul sa ma cunoasca asa cum sunt iar eu am pretentia la acelasi lucru. Dragostea implica cel mai mare grad de intimitate tocmai din aceasta cauza: cartile sunt pe masa, toate.

Eu stiu ca partenerul meu se simte bine si eu ma simt bine. Suntem amandoi egali si responsabili de vietile noastre si de relatia noastra. Eu nu cred in compromisuri. Probabil ca multi vor spune ca sunt idealista dar eu stiu ca exista asa ceva (probat pe pielea mea). Suntem amandoi doua personalitati distincte si nu ne schimbam unul pe altul pentru a mentine relatia ci relatia ne schimba incet, incet. Schimbarea intervine natural prin evolutia sentimentelor, prin trecerea timpului. Avem activitati commune si activitati separate care nu se termina intr-o cearta vanjoasa pentru ca nu am ajuns acasa la ora stabilita.

Dragostea pentru mine se traieste in fiecare clipa in care un zambet, o atingere, o floare, o apreciere, o critica sincera, o parere onesta, un sarut, o noapte de amor, un te iubesc, o cina pregatita cu drag, o discutie pe diverse teme (chiar daca ne si contrazicem) au loc mereu si mereu si toate acestea si inca multe altele ne fac sa ne iubim mai mult in fiecare zi. Doi copacii ale caror crengi se intrepatrund, doi copaci care se sustin unul pe altul cand un vant puternic sau o furtuna ii primejduieste dar care au radacinile lor proprii si care stau pe propriile picioare cand furtuna trece. Doi copaci bucurandu-se de proximitate, de viata, de natura inconjuratoare, de ei insisi.

Gran Canaria (continuare)

Scriu in continuare despre Gran Canaria caci mi s-a parut ca saptamana a fost mult prea scruta pentru tot ceea ce se poate vedea si simti pe aceasta insula. Sunt mai multe feluri de calatori pe lumea asta dar eu fac parte dintre cei care cauta sa vada similaritatile si diferentele in felul de a trai al oamenilor din locurile pe care le vizitez. Ma bazez in principal pe similaritati pentru a ma simti ca acasa oriunde ma duc…Intr-o saptamana nu am putut sa imi fac o idee exacta dar am observat cateva chestii. Similaritati cu poporul roman: populatia bastinasa « sparge » seminte de floarea soarelui la orice colt si cu orice ocazie. Principala activitate este agricultura si nu am vazut gospodarie fara o mana de gaini si un porculet (stiu ca unii inca mai cred ca romanii sunt mai departe de atat, imi cer scuze daca ii ofensez). Principala activitate de timp liber este mersul la gratar sau picnic in munti, la niste lacuri absolut superbe. In aceste locuri bastinasii impanzesc locul cu masinile, fac gratare (e drept locul este amenajat special pentru gratare) si asculta muzica de la casetofonul masinii (spaniola ce-i drept, dar poate ca versurile nu sunt atat de departe de manele). Diferente: au autostrada si au simtul turismului. Simtul turismului la mine se refera la urmatoarele : curatenie, informatii (in mimimum 3 limbi engleza, germana si norvegiana), mijloace de transport atat in commun (e drept ca nu am utilizat autobuzele dar judecand dupa numarul lor pe strazi, precum si dupa numarul persoanelor din statie pare super ok) cat si masini de inchiriat, taxiuri si vaporase. Strazile impecabile chiar si in varf de munte. Mancarea este ieftina, in special tot ceea ce se numeste legume, fructe, paine, branza, carne si peste (poti alege dintre produse autohtone foarte gustoase sau internationale)…benzina este ieftina (chiar mai ieftina decat in Luxembourg) nevand taxe vamale.

In afara de peisajele superbe si foarte diferite de la nord la sud sau de la malul marii in varful muntilor (la malul marii erau in jur de 18 grade in fiecare zi cand am urcat pe munte au fost si 7-8 grade) se pot face o groaza de activitati : vizite in diverse parcuri si gradini cu pasari, animale sau plante (gradina botanica de langa Las Palmas era gratis si e o adevarata capodopera), sporturi (diving, golf, ciclism, tenis etc) sau pur si simplu aruncatul cu privirea. Cei intersati de localitati si cladiri, biserici etc nu vor fi dezamagiti. Nu insist prea mult caci eu sunt amatoare de natura mai mult decat de orase dar pot afirma ca centrul din Las Palmas merita toata stima.

Ce mi s-a parut interesant insa si pasionant a fost si va ramane numarul impresionant de plante care se integreaza foarte bine cu peisajul deluros sau stancos pe alocuri. Toate plantele pe care le vazusem din cand in cand prin ghivece sau sere ale gradinilor botanice, aici erau pur si simplu peste tot si intr-o marime « explodata ». Cactusi grasi cat roata carului sau mari si inalti cat un nuc, fel si fel de palmieri, aloe si alte plante ale caror nume imi scapa…

Ne aflam la un moment dat undeva prin mijlocul insulei, intre niste munti si vai si canioane superbe unde natura isi facea veacul in stilul ei cu verdeata, ape curgatoare, cascade cand a rasarit deodata in fata ochilor o vale imensa plina de pomi infloriti : migdali cat vedeai cu ochii cu flori roz si albe. Am urcat valea iar in varful muntelui unde credeam ca doar ceva capre pot trai era un satuc de vreo 5-6 case in care banuiesc ca traiau pastori. O turma de capre si oi sareau bezmetice printre stanci si se adaposteau in cotloanele rotunjoare ca niste mici grote create de relieful vulcanic. La vederea acestor locuri de o frumusete de basm nu m-am putut intreba daca cei ce locuiesc in astfel de locuri se gandesc uneori la ceea ce se intampla in lume ? Poate da, poate nu…stiu doar ca pentru mine, in valea cu migdali infloriti si turma de capre si oi…timpul s-a oprit in loc.

2 Februarie 2011

Sunt in Insulele Canare, mai exact in Gran Canaria. De cand am inceput sa discutam despre aceasta saptamana pe insula, mi-a fluturat in cap si in fata ochilor posterul pe care il aveam pe hol in apartamentul parintilor. De fapt nu era un poster ci un fel de suvenir facut dintr-un soi de material. Fondul era negru si o schita colorata reprezenta un oras si viata de noapte a orasului. Deasupra scria mare Las Palmas de Gran Canaria. Cu mintea mea de cativa anisori (maxim 10 caci apoi nu m-au mai fascinat culorile posterului) ma tot intrebam ce or fi palmele unui canar mare…cam asta era traducerea din capul meu. Acum imi aduc aminte ca ar fi fost reprezentati si ceva palmieri dar nu cred ca ei reprezentau ceva in capul meu de copil roman, care abia vedea de craciun cateva banane verzi si ananas la conserva.

Si iata-ma aici…la 33 de ani caci imi permit sa mentionez ca acum 2 zile am facut 33 de ani. In afara de faptul ca fie o gripa, fie o raceala, fie pur si simplu alergiile care ma bantuie au facut ca nasul meu sa curga ca un robinet si sa tusesc ca un TBCist de ultima speta, nimic nu ma poate opri in a admira peisajul natural al aceastei insule. E drept ca turismul de masa a facut ravagii in special la malul marii unde cladirile hotelurilor si apartamentelor de vacanta acopera fiecare centimentru de deal, stanca, faleza etc. Tot turismul de masa au facut sa apara ca ciupercile dupa ploaie tot felul de baruri si restaurante in care am observat ca populatia « pitipoanca » este foarte apreciata. Fel si fel de natii (englezi, norvegieni, nemti, ialieni etc) si-au trimis reprezentati sclipiciosi, plini de armani si d&G pe plajele facute anume pentru ei din Gran Canaria. Cand spun ca plajele sunt facute anume pentru ei nu glumesc caci exista inclusiv o plaja unde a fost adus nisip din Caraibe, alb si finut sa nu sgarie pielicica sensibila care nu a atins altceva decat stofa de mare marca !

In rest , o data ce te indepartezi de hoardele venite sa se inegreasca in mijlocul iernii europene, peisajul este ca luat din National Geografics…cred ca mi-ar trebui talentul lui Sadoveanu sa descriu dealurile, muntii si stancile nascute din vulcani, cu forme deosebite, acoperite de iarba de un verde deschis si de tufisuri din plante necunoscute mie cu un numar de feluri de cactusi absolut impresionant si presarat cu palmieri de toate formele si toata marimile. Plantatii de bananieri, smochini, papaia, portocali si alte fructe exotice acopera vaile insorite ale dealurilor. De pe stancile inalte izvorasc rauri ce formeaza cascade si vai care ajung pana la ocean…peste tot zboara fluturi si pasari colorate. Eterna primavara caci media temperaturilor peste iarna este 20 de grade iar peste vara 25. Climatul perfect. Paradisul Spaniei…