Ultima zi din 2010

(english here)

2010, un an in care mi s-au intamplat multe si bune si rele dar una peste alta nimic dezastruos ci doar spectaculos. Incerc de mai bine de cateva zile sa scriu ceva pe blog. Ceva care sa dea o incheiere acestui an si o speranta imbinata cu cateva rezolutii pentru anul viitor. Inca nu am reusit sa scriu nimic care sa imi incheie anul. Dar cine spune ca trebuie sa inchei ceva pentru a incepe altceva? Asa ca voi continua pur si simplu. In 2010 am devenit somer dar si un coach mai bun si un om mai bun. De fapt in 2010 am facut doar ceea ce am vrut. Si am reusit. Anul acesta am invatat ca pot reusi ceea ce imi pun in cap si ca atunci cand stim ceea ce vrem cu adevarat este imposibil sa nu il facem, sa nu il punem in practica. Asa ca voi continua. Voi continua sa scriu pe acest blog, voi continua sa fiu coach, voi continua drumul spre a deveni un coach mai bun si cand zic asta este doar in comparatie cu mine insami.

Voi continua sa scriu si sa vorbesc cu cei din jurul meu despre cea mai de pret avere pe care o detinem, pe care o putem modela, adapta, care evolueaza cu noi si ramane cu noi tot timpul: noi insine, gandurile noastre, valorile si credintele noastre, punctele noastre forte si cele mai putin forte, dorintele noastre, tot ceea ce face o persoana sa fie unica. Va las pe voi sa alegeti cum sa il numiti: eul vostru, psihicul vostru, personalitatea voastra, sufletul vostru etc.

Anul trecut am compus un document ce poate fi folosit pentru a face un bilant al anului ce se incheie si a se pregati pentru anul ce incepe. L-am adaptat si up datat pentru anul acesta si vi-l atasez aici sa il folositi daca nu aveti altceva la indemana. Si acestea fiind zise va urez LA MULTI ANI!

Ati uitat ceva?

V-ati dorit vreodata sa faceti ceva, ceva ce v-ar placea enorm, fie in viata privata fie in cea profesionala? Acel ceva care v-ar schimba viata! Si totusi nu ati trecut la actiune. Poate v-ati gandit la acel ceva, poate v-ati imaginat un pic..sau mai mult dar nu ati avut curajul niciodata sa il planuiti efectiv si sa il puneti in practica...sa explorati, sa incercati, sa il faceti. Si apoi l-ati uitat sau l-ati pus acolo intr-un colt al mintii pentru “alta data” pentru “la anul”, pentru “dupa ce voi termina cu...” ”Viata merge inainte” pana la urma! Apoi, intr-un moment dificil, plin de furie sa va ziceti: la naiba, de ce nu am pus in practica “ceva-ul” meu! Ati mai reflectat un pic, v-ati zis de vreo 100 de ori: da, dar...va fi greu, e dificil, nu am bani, nu e momentul...ce am sa fac cu..., nu e corect fata de ceilati, cine sunt eu sa imi pun in practica visele, nu sunt chiar atat de competent...Va trebui apoi sa fiu serios sau organizat..asta presupune sa ma schimb...sa reusesc? Si cu toate astea stiti ca ar fi atat de bine, ca ar fi minunat sa...Dar, nu: renuntati o data, de doua ori..pana cand, renuntati definitiv...gandindu-va ca pana la urma”viata e dura” si e dura pentru toata lumea! Va pierdeti in rutina: servici, cuplu, casatorie, copii, supermarket...Craciun, revelion, Paste...o vacanta sau poate nu...munca etc.

Am renuntat la cateva planuri pana acum, la cateva idei geniale, mai mult renuntam sau ma convingeam ca nu am cum sa le pun in practica, mai slaba ma simteam...mai nesigura, mai frutrata, mai nervoasa. Eram din ce in ce mai mult in dubiu cu ce vroiam sa fac, ce decizii sa iau. Era normal, toate deciziile pe care le aveam de luat erau departe si ma conduceau mai departe de ceea ce voriam cu adevarat. Uneori ma mai gandeam la ceea ce vroiam sa fac cu adevarat, uneori poate dupa un pahar de vin, indrazneam chiar sa vorbesc despre acest “ceva”. Apoi ma intorceam la viata de toate zilele.

Totusi intr-o zi, fara soare..o zi de tot rahatul...mi-a ajuns. Si mi-am zis: chiar asa nu se poate! Si am cautat cu adevarat si cu convingere ce si cum sa fac...cine ma poate ajuta..caci pana la urma..e greu, e greu! Dar cine ma obliga sa il fac de una singura? Asa am descoperit ca exista pe lumea asta persoane care te acompaniaza...care te ajuta sa descoperi ceea ce vrei fara sa iti spuna ce ar trebui sa vrei, ca te pot ajuta sa explorezi o idee fara sa te critice, ca te ajuta sa iei o decizie fara sa iti spuna care decizie e aia pe care trebuie sa o iei, ca te ajuta sa te mentii pe linia aleasa de tine fara sa te bata la palma sau sa te puna la colt...Si astfel, pe un teren necunoscut, pe terenul “vreau sa fac ceea ce vreau sa fac” incepi sa faci primii pasi..si realizezi ca “nu e dicicil”, “ca nu e imposibil” si mai ales ca TU, TU insuti cu propriile tale idei, decizii, planuri...REUSESTI. Tot nu credeti ca este posibil?

Daca vi se pare ca ati uitat ceva undeva, daca nu reusiti sa luati decizii, daca sunteti in dubiu, daca sunteti pur si simplu nefericit si plictisit, atunci uitati-va in jur! Uitati-va cu atentie...scoteti-va ochelarii de cal pe care ii aveti de cand va stiti si de care nici macar nu stiti ca ii purtati si observati atent...Veti avea surprize...Sunt oameni in jurul vostru care nu au uitat acel ceva? Sunt oameni care in loc sa viseze, creaza? Care in loc sa se afunde in rutina sunt prezenti si fericiti cu ei insisi? Sunt oameni care ar putea sa va ajute? Apoi uitati-va in interiorul vostru: ati uitat ceva?

Valuri

Cateodata m-am intrebat: oare de ce am trecut prin experienta asta sau cealalta, de ce mi se intampla cutare sau cutare lucru? Acum cativa ani nu as fi putut sa dau vre-un raspuns sau as fi zis ca e destinul, ca asa ne e scris. Astazi as zice mai degraba ca nu avem destin, ca nimic nu e scris pentru ca suntem noi cei ce ne inventam viata asa cum vrem si mai ales ca nu exista coincidente. Toate experientele din viata mea, fie ele placute sau nu, mi-au permis sa raman umana, sa inteleg problemele, greutatile, sentimentele celorlati, mi-au permis sa pot schimba cadrul meu de referinta, sa vad partea buna a lucrurilor, sa fiu realista, sa ma adaptez in functie de situatie, sa gasesc noi solutii, sa fiu in contact cu oamenii…mi-au permis sa fiu ceea ce sunt. Aceasta este o declaratie de acceptare a ce sunt azi. O etapa importanta in dezvoltarea personala este cunoasterea si acceptarea de sine cu bune si cu rele. Copilul in varsta de 7 ani al unei prietene a facut o remarca geniala: “Eu stiu mai bine cum sunt pentru ca imi petrec mai mult timp cu mine decat oricine altcineva.” Si totusi majoritatea oamenilor prefera sa nu vorbeasca despre ei, despre cum sunt ei despre ceea ce vor si ceea ce e mai trist este ca ceea ce vrem este ingradit din frageda pruncie. De mici ni se spunem cum sa fim, ce sa facem si ce nu pentru ca mama sau tata sa fie multumiti si mandrii de noi. Ceea ce este si mai trist este ca multi dintre noi in viata adulta ne uitam visele de pe vremea cand eram copii, uitam sa visam si mai ales refuzam sa credem ca ne putem inventa viitorul. Uitam ceea ce vrem cu adevarat, uitam cine suntem si ne lasam dusi de val pana intr-o zi…cand fie o ruptura, o criza (la o varsta adecvata crizelor) sau orice alt eveniment marcant ne aduce aminte de ceva…de faptul ca suntem muritori si ca viata merita traita asa cum vrem. Timizi, cu pasi mici, mai siguri sau mai putin siguri, invatam sa ne redescoperim caci vestea buna este ca nu e niciodata prea tarziu sa ne cunoastem si sa ne inventam viitorul. Invingatorii sunt cei care stiu ce vor face in cazul in care vor pierde. Tu, cat de bine te cunosti? Esti pe drumul cel bun in a face ceea ce iti doresti sau doar te lasi dus de val?

Process Communication Model

Unul din ustensilele de baza pe care le folosesc in coaching este modelul Process Communication. Acesta este un model validat stiintific in Statele Unite si provine dintr-o teorie complexa a personalitatii numita Analiza Tranzactionala.

Creatorul modelului, Dr. Tabi Kahler, a inceput sa lucreze la aceasta teorie la inceputul anilor 70 si a validat modelul datorita unui contract cu NASA. Mai multe detalii despre nasterea acestui model puteti citi aici.

Modelul considera ca personalitatea este impartita in 6 tipuri de personalitate, dezvoltate in mod diferit de fiecare dintre noi. Mai exact, ne putem inchipui o cladire cu parter si 5 etaje plus un subsol cu 3 niveluri. Parterul este caracteristica de baza a personalitatii noastre cu care ne nastem sau pe care o dezvoltam la o varsta foarte frageda (pana la 3 ani) in functie de mediul inconjurator si de interpretarile noastre de la acea varsta despre mediul inconjurator. Urmeaza apoi sa “aranjam” si ordinea celorlate 5 etaje pana la varsta de 7 ani. Fiecare dintre noi are “aranjamentul” lui propriu dintre cele 720 de combinatii posibile ale celor 6 tipuri de personalitate, dezvoltand etajele in proportii diferite.

Fiecare tip de personalitate are caracteristicile lui: canalul de comunicare preferat, perceptia, comportamentul sub stress etc. De altfel subsolul este dedicat secventelor compoartamentale de stres. Conform acestui model, stresul intervine cand nevoile psihologice specifice personalitatii noastre nu sunt satisfacute de maniera pozitiva si atunci adoptam comportamente specifice negative (sub stres) prin care credem ca vom satisface aceste nevoi.

La ce este folositor acest model? Asa cum ii spune numele, ne da infomratii utile in procesul comunicarii. Intelegerea diferentelor dintre canalele de comunicare preferate, perceptiile, stresul, nevoile psihologice si stilul de interactiune ale diferitelor persoane cu care intram in contact ne ajuta sa comunicam mai bine, mai fructuos si sa traim in armonie cu semenii nostrii. In acelasi timp ne da informatii despre noi insine plecand de la premiza ca invingatorii nu sunt oameni fara probleme ci oameni care sunt dedicati sa invete si sa constientizeze cine si cum sunt si ce vor cu adevarat. O alta premiza a modelului este ca atunci cand ne acceptam neconditionat si îi acceptam si pe semenii nostrii neconditionat intelegand ca suntem fiecare unici in felul nostru, avand moduri de functionare si nevoi specifice, vom reusi sa evitam neintelegerile care conduc catre conflicte si care la randul lor genereaza stres.

In acest post am facut un rezumat al rezmatului despre acest model foarte complex. Stiu ca printre cititori sunt persoane care au avut deja contact cu acest model si pe care ii rog sa impartaseasca experientele lor dupa descoperirea modelului. Pe cei interesati de mai multe informatii ii invit fie sa ma contacteze fie sa citeasca mai mult aici.

A reusi

M-am intrebat de multe ori ce fac diferit atunci cand reusesc fata de atunci cand nu reusesc. Cu alte cuvinte cum reusesc sa nu reusesc…Acum cativa ani aceasta intrebare mi-o puneam ceva de genul : cum unii reusesc si eu nu. Tuturor ne este frica sa o dam in bara (din nou) si de cele mai multe ori acesta frica ne face sa ramanem intr-o zona de comfort sau sa acceptam din partea celorlati intretinerea acestei stari. O voce batoasa ne aduce aminte mereu : nu esti in stare sa faci asta !, iti aduci aminte data trecuta cat de nasol a fost ?, stii ca nu esti capabil !, nu esti un geniu ca sa ajungi la o asftel de performanta !, te-ai nascut fara noroc ! etc, etc, etc

Poate v-ati intrebat si voi in fata esecurilor : ce s-a intmplat, de ce nu merge, ce n-a mers chiar daca va doreati foarte mult sa reusiti.

In timp am reusit sa strang cateva idei ce se regasesc in reteta succesului: pasiunea, increderea in sine si in ceilalti, pofta de viata, familia, prietenii, cunoasterea de sine, materializarea unei sanse, sacrificiul etc. Oricate cuvinte frumoase am pune pentru a descrie cum am reusit, aprope niciodata nu acceptam ca o parte (uneori o mare parte) din amalgamul retetei este compusa din esecuri. Esecurile fac parte din viata si ne conduc catre succese. Esecurile sau insuccesele nu sunt punctul terminus decat daca ne lasam rapusi de vocea interioara « Ti-am spus eu ! »

Ai reusit: continua! Nu ai reusit: continua! E un slogan vechi dar care are o mare forta. Oamenii invata prin repetitie si avanseaza prin incercari si erori. Omul nu invata din greseli asa cum se zice pe la noi ci avanseaza, evolueaza, aplica o noua formula….In definitiv cu totii stim ca marile inventii s-au facut « din greseala ». Mi-am prospus sa scriu pe blog macar cateva fraze la fiecare 2 sau 3 zile pentru a impartasi cu voi o parte din gandurile mele. Sper ca subiectele va vor incita sa comentati. Mi-as dori sa impartasiti cu mine pe acest subiect: esecurile sau greselile care v-au facut sa avansati si poate chiar cele care v-au paralizat de frica si care v-au facut sa abandonati. Am sa incep eu prin a spune ca la 18 ani am ratat examenul de admitere la psihologie dar nimic nu m-a putu opri din cautarea mea de a intelege mintea si sufletul uman. Coachingul mi-a oferit o alta sansa dupa ani de zile de a explora din nou posibilitatile mele dar as fi »ratat » acesta sansa daca as fi abandonat pasiunea mea pentru semenii mei. In fiecare sesiune de coaching fac erori iar erorile ma conduc catre pista adevarata… mi-a fost foarte greu sa accept ca este o parte din procesul de coaching. Dragut, nu ? Oamenii vin la mine pentru a gasi o solutie iar eu fac erori!

Esti deja cineva de bine

In limba romana sunt mai multe variante de a exprima ca cineva e bun…in sensul ca persoana este cineva de bine, placuta, care isi ajuta semenii sau care a ajuns cineva sau care s-a realizat sau care a ajuns bine, care a evoluat…in fine care este respectata dintr-un motiv sau altul, care vrea binele celorlati in general. De asemenea o persoana de bine scris intre ghilimelele de rigoare poate desemna pe cineva care isi baga nasul unde nu ii fierbe oala. Acest articol nu se refera la persoanele “ de bine” ci la persoanele care au incredere in ele. O mare parte din munca de coaching consta in asa zisa “dezvoltare personala” adica din panoplia de resurse ale unei persoane continand punctele forte, talentele, caracteristicile si nu numai, pe care persoana le are la dispozitie, vor fi antrenate, dezvoltate, profund ameliorate unele dintre ele, in functie de obictivul persoanei. De ce avem nevoie de cineva sa ne “dezvolte”? O mare parte dintre semenii nostrii sufera de ceea ce se chiama lipsa increderii in sine sau a stimei de sine…cu alte cuvinte in ziua de azi este greu sa ne vedem la adevarata noastra valoare…Oare? Daca este adevarat sau nu, nu as putea sa ma exprim…ceea ce se poate observa este ca numarul cartilor, revistelor, site-urilor, blogurilor care vorbesc despre dezvoltare personala sau despre dezvoltarea stimei de sine abunda…pe cand ceva cu titlul “Esti deja cineva de bine” cred ca nu exista. De aceea am vrut sa incep cu acest articol. Orice voi publica pe acest blog despre fiinta umana porneste de la ideea ca toti suntem deja, de la bun inceput cineva de bine, cineva bun, cineva care merita sa fie admirat, respectat si care poate reusi in ceea ce isi propune. Toti avem punctele noastre forte dar si defecte, toti avem zile bune si zile proaste…toti trecem prin perioade de stres.

Atata timp cat ceilati ne vad doar calitatile, totul este in regula. Din pacate, fie semnalele pe care ni le transmit ceilalti, fie doar propria noastra interpretare a gesturilor si spuselor celor din jur ne conduc la concluzia ca imaginea noastra este negativa.

Arnold Buss, professor in psihologie, prezinta sase mari surse ale stimei de sine:

• Fizicul: ne simtim mai siguri pe sine cand suntem multumiti de aspectul nostru fizic, cand credem ca suntem seducatori;
• Capacitatile si performantele: atunci cand luam note bune, cand obtinem rezultate in proiectele in care ne implicam la munca sau in viata privata, cand avem succes;
• Puterea: cand detinem controlul fie prin dominare, prin statut sau cu ajutorul banilor;
• Recompensele sociale: aprecierea celorlati, elogiile, atunci cand activitatea noastra este apreciata si respectul fata de opiniile sau gandurile noastre
• Surse indirecte: e vorba de cei care se antureaza de personae celebre sau admirate, de cei care provin din familii bogate sau pur si simplu cand imartasesc gloria, bucuria, succesul altcuiva;
• Moralitatea atunci cand consideram ca suntem cineva de bine respectand regulile comportamentului social.

Uitandu-ne la aceste surse, putem observa foarte usor ca toate sunt mai mult sau mai putin relative dar intotdeauna in relatie cu ceilalti. Cu alte cuvinte am putea spune ca timiditatea sau izolarea sociala conduc la o apreciere de sine scazuta. Invers, persoanele sociabile, optimiste, pline de voie buna se simt mai bine in pielea lor. Oare cum vine asta? Parca ne-am invarti intr-un cerc: nu am incredere in mine, ma departez de semenii mei, ma departez de sursele de “incarcare a bateriilor” stimei de sine, devin din ce in ce mai nesigur de mine…invers: am incredere in mine, sunt optimist si sociabil, ma gasesc in aproierea “surselor” de incredere in sine, imi incarc din ce in ce mai des bateriile etc.

Cu alte cuvinte, cam tot ce tine de dezvoltarea increderii in sine ar trebui sa incepa cu “Esti deja cineva de bine, esti deja cineva bun, ai deja o multime de lucruri pentru care esti de admirat”. Nu vreau sa dau sfaturi pe acest blog, nu vreau sa dau exemple “de buna purtare”, vreau doar ca ca cei citesc sa observe ca toti suntem cineva de bine. Tu cum stai cu increderea de sine?

About me

Who am I? I am a creation…a creation of bones and skin, of different cells combined…the result of generations of people who loved each other: my parents, my grandparents, my grand-grand parents, my ancestors…On one hand, on the other hand is my soul living in this body…energy from the universal energy, the boom which is making me moving, thinking and feeling…especially feeling. The soul is this miracle giving us existence in a certain form. To all this it is added layers after layers: experiences. The experiences of my life, the places where I grew up, the places I was passing by, the people I was meeting until I understand something, the transformation, the passing, the trans-passing, the evolution. I am an explorer of the life. I explore in order to understand using this amazing capacity that only us, the human beings have: the conscience. From time to time I receive a gift, the opportunity of sharing all these with the others, to offer something from me, something of me to the ones willing to become as well explorers of what we call here on earth: life. Most of the times I receive gifts form the others, from all the others crossing my “road” in life, from the life. We are all receiving gifts from the life, some of us are aware about and we accept them, some are ignoring these gifts for a while…some for the whole life. [i]

My name is Dana and I am a person looking permanently to give sense to my existence. I have been always looking for a deep understanding of the human being with a passion for all the changes taken place inside us accordingly to the environment: family, friends, different events, socio-economic situation, weather change (why not, it is trendy), hormonal change, practically anything which can change something in ourselves. It seems that the biggest fear of the human being is the change itself. I could say we are allergic to change even if we are continuously changing, adapting, evolving from the first day of our life and this is making us stronger. The conscientious understanding of different things I will treat on this blog was not coming straight and easy. No, I was first going trough a lot of changes: from childhood to teenage, from teenage to maturity…from elementary school to high school and university, from university to my first job, from short time love affairs to the long relationships, then to marriage, to divorce, again short time love affairs and again different long time relations…from hating my parents to reconciliation with them, from fighting with my sister to a nice friendship… from Romania to Italy and from Italy to Luxembourg. Briefly I was working as an economist in sales and marketing strategy, as manager in an import-export company, as a warehouse manager and jumping over a lovely year in Italy for study as an innovation management consultant. But all these were not driving me towards the essence of my searching: human being, because after all economy is about people, we are selling to people, people are innovating, the economy / trade has emerged as a result of evolution and adaptation of human beings.

Two years ago I started a new path, a new expedition: coaching.

Reading what I wrote before, I clearly see that I managed to avoid saying who am I are by saying what I did. Classic! In fact when we meet a new person we do not ask "Who are you?" but "What are you doing in general, how you gain your life, what do you do in your free time, etc…"

Also, we have the tendency to ask others how we are, how we are perceived ... Our identity is often deeply linked to the way others see us. Thus we have at least three views about us: the way we are seen by the others, the way we would like to be and the way we actually are.

So again ... who I am or how I would like to be perceived by others? I'm an adaptable person with the sense of humor, I love life, I love people, I love new experiences. I am a person with vision, I find solutions where others see only problems, I like to be liked by others, to convince them with my ideas ... I am a conscientious and dedicated leader. I am someone who can give you an opinion, an idea, someone reliable in times of tribulation but also for having fun ... How am I in my inner forum? I am a person with pluses and minuses like mere mortals ... my views and opinions can sometimes become fixed ideas that can tease someone for a long time, my adaptability may become inconsistence, new experiences can become quickly boring ... Sometimes my conscientiousness and dedication could make me go off track and supporting an idea that was not good ... a person who had hidden thoughts. I am a reliable friend, getting involved in projects that I love and believe in, I am starting off with enthusiasm for a new idea, a trip, a book ... a new challenge. I'm afraid not to exaggerate, I am afraid of losing what I have built up to now, not to be misjudged. I detest racism, misogyny ... discrimination of any kind in general ... and the list goes on. How others see me? I'll let them say, those who know me to post their opinion ... and then I will ask you my new readers who may not know me in person.

---

[i] Up date from 4^th of May 2011, after meeting a great person Oana Pellea (Romanian actrice) that I admire very much. Her presence inspired me in reading, hearing, feeling and understanding a few things.

About this blog

I chose the title of this blog after a song of a French group Manau "Le Tribu de Dana" or the tribe of Dana in free translation. Dana, it seems that it was an Irish goddess of Celtic mythology, a kind of God-woman, the goddess of fertility and prosperity. This goddess had equivalent in Indo-European mythologies of various peoples before Christianization being called Dana, Danu, Don and seems to have given different names of rivers like Danube (in Latin Danavius), the Dniester (Russian) or Dnieper (Russian Dniepr). The significance of names could be "donor" or "benefactor". In India dâna has the meaning of gift.

This name suits me perfectly because the purpose of this blog is that to offer, to give some of my thoughts and my knowledge.

Two years ago I started a new path, a new change: coaching. This blog is linked to this vocation ... It is linked to my will and passion of understanding and accompanying of human beings, people in general in the process of change, of personal development, of finding inner peace, of finding itself. I will post articles about coaching and differences between coaching and psychology, psychotherapy or psychiatry, about personality, about stress, about YOU .... Maybe if you come up here with reading and you are not yet bored, you already begin to say: blah, blah, blah … another one telling us how to be better, perform better, how to guide our lives, what to do, what to ... Well, if you want to start reading this blog, to be part of this "tribe" then I tell you from the beginning "YOU ARE ALREADY SOMEBODY GOOD " and it will be the title of the first article ... Happy reading!