Imi place sa traiesc, sa experimentez si sa invat din
experiente. Asa am fost dintodeauna dar am aflat asta mai tarziu. Adica, am
aflat ca nu toata lumea traieste cum traiesc eu. Una dintre zicalele mele
preferata este “Viata bate filmul” si de aceea am renuntat cumva la idea de a
face regie cand aveam vreo 15 ani. Am renuntat si pentru ca nu aveam nici un
fel de cultura cinematografica iar familia si anturajul mi-au explicat ca daca
nu am pe cineva in familie in
bransa asta, greu va fi sa razbat. Este foarte posibil sa fi fost greu dar nu
imposibil, varul meu devenind regizor si de altfel unul foarte bun. In fine, am
renuntat pentru ca oricum nu prea stiam de unde sa incep cu acest plan si
pentru ca la liceu am descoperit psihologia. Viata a facut ca nici de
psihologie sa nu ma pot tine imediat dupa liceu, astfel am studiat economie la
ASE. Dar, tot viata m-a adus intr-un punct in care am reluat psihologia. De
data aceasta cu mai multa hotarare, curiozitate si determinare. Cu decizii
luate ca om matur care stie ce vrea. Am studiat la distanta cu Open University
(cea mai veche universitate care a introdus in Anglia si Europa invatamantul al
distanta). Learn and Live (Invata si Traieste) este sloganul lor si care a
devenit si al meu.
Am luptat si am reusit…asa cum mi-a zis o prietena de-a mea
o data: unii oameni sunt nascuti cu
Dar, ceea ce voiam sa povestesc aici, este ca tot viata a
facut ca la ceremonia de absolvire, in Londra, sa “nimeresc” langa o
compatrioata. Mare mi-a fost bucuria sa impart acest moment emotionant cu o
alta românca intr-o mare de englezi. Am pasit una dupa alta pe scena pentru a fi felicitate de abslovire. Dar, in afara de miracolul de a fi repartizata
langa o compatrioata, care erau sansele sa fim nascute in acelasi an, la doar 6
zile diferenta? Astfel am avut sansa sa ma bucur de absolvire alaturi de Sanda
Nicola, jurnalist si reporter
binecunoscut in Romania si peste hotare. Si mi-a facut o enroma placere sa o
cunosc pe Sanda, in putinele ore pe care le-am petrecut impreuna. O femeie
puternica dar extrem de umana. Intamplarea cu Sanda, m-a facut sa ma gandesc la
toti oamenii minunati pe care i-am intalnit in viata: unii m-au inspirat, alti
m-au invatat lectii dureroase, de la altii am invatat despre valoare, onoare,
dedicatie si pasiune. Pentru asta am vrut sa invat psihologie, pentru ca de
cand ma stiu am fost interesata de oameni: cum traiesc ei, ce vise au, cum si
le indeplinesc, ce ii impiedica si mai ales ce ii face sa inainteze in viata
indiferent cat de greu poate fi la un moment dat. Am incredere in oameni ca
atunci cand isi pun ceva in cap se poate realiza. Da, cu munca, cu determinare,
pasiune, rabdare si perseverenta. Si da, toti suntem ajutati in punerea in
practica a acestor vise de alti oameni si probabil de fenomene si energii
unviresale mai putin intelese. As vrea sa pot multumi tuturor acestor oameni
care mi-ai influentat viata intr-un fel sau altul, intentionat sau mai putin
intentionat, cei care m-au ajutat dar si celor care punand anumite piedici m-au
facut sa fiu creativa in a ma adapta unui mediu ostil…
De-a lungul vietii, am admirat dintotdeauna oamenii
optimisti si curajosi si cred ca in mare parte i-am atras in viata mea (probabil si pe Sanda). Am
aflat cu bucurie ca optimisul se poate invata si imbunatati..de aceea acum ma
pregatesc de o noua aventura: specializarea in psihologie pozitiva aplicata.
Eu am avut curajul si sansa sa imi indeplinesc visele pana
acum si imi doresc sa ii pot sustine la randul meu pe altii sa si le
indeplineasca. Life is an opportunity, rise to it! (Viata este o oportunitate,
inalta-te la nivelul ei!)
