V-ati dorit vreodata sa faceti ceva, ceva ce v-ar placea enorm, fie in viata privata fie in cea profesionala? Acel ceva care v-ar schimba viata! Si totusi nu ati trecut la actiune. Poate v-ati gandit la acel ceva, poate v-ati imaginat un pic..sau mai mult dar nu ati avut curajul niciodata sa il planuiti efectiv si sa il puneti in practica...sa explorati, sa incercati, sa il faceti. Si apoi l-ati uitat sau l-ati pus acolo intr-un colt al mintii pentru “alta data” pentru “la anul”, pentru “dupa ce voi termina cu...” ”Viata merge inainte” pana la urma! Apoi, intr-un moment dificil, plin de furie sa va ziceti: la naiba, de ce nu am pus in practica “ceva-ul” meu! Ati mai reflectat un pic, v-ati zis de vreo 100 de ori: da, dar...va fi greu, e dificil, nu am bani, nu e momentul...ce am sa fac cu..., nu e corect fata de ceilati, cine sunt eu sa imi pun in practica visele, nu sunt chiar atat de competent...Va trebui apoi sa fiu serios sau organizat..asta presupune sa ma schimb...sa reusesc? Si cu toate astea stiti ca ar fi atat de bine, ca ar fi minunat sa...Dar, nu: renuntati o data, de doua ori..pana cand, renuntati definitiv...gandindu-va ca pana la urma”viata e dura” si e dura pentru toata lumea! Va pierdeti in rutina: servici, cuplu, casatorie, copii, supermarket...Craciun, revelion, Paste...o vacanta sau poate nu...munca etc.
Am renuntat la cateva planuri pana acum, la cateva idei geniale, mai mult renuntam sau ma convingeam ca nu am cum sa le pun in practica, mai slaba ma simteam...mai nesigura, mai frutrata, mai nervoasa. Eram din ce in ce mai mult in dubiu cu ce vroiam sa fac, ce decizii sa iau. Era normal, toate deciziile pe care le aveam de luat erau departe si ma conduceau mai departe de ceea ce voriam cu adevarat. Uneori ma mai gandeam la ceea ce vroiam sa fac cu adevarat, uneori poate dupa un pahar de vin, indrazneam chiar sa vorbesc despre acest “ceva”. Apoi ma intorceam la viata de toate zilele.
Totusi intr-o zi, fara soare..o zi de tot rahatul...mi-a ajuns. Si mi-am zis: chiar asa nu se poate! Si am cautat cu adevarat si cu convingere ce si cum sa fac...cine ma poate ajuta..caci pana la urma..e greu, e greu! Dar cine ma obliga sa il fac de una singura? Asa am descoperit ca exista pe lumea asta persoane care te acompaniaza...care te ajuta sa descoperi ceea ce vrei fara sa iti spuna ce ar trebui sa vrei, ca te pot ajuta sa explorezi o idee fara sa te critice, ca te ajuta sa iei o decizie fara sa iti spuna care decizie e aia pe care trebuie sa o iei, ca te ajuta sa te mentii pe linia aleasa de tine fara sa te bata la palma sau sa te puna la colt...Si astfel, pe un teren necunoscut, pe terenul “vreau sa fac ceea ce vreau sa fac” incepi sa faci primii pasi..si realizezi ca “nu e dicicil”, “ca nu e imposibil” si mai ales ca TU, TU insuti cu propriile tale idei, decizii, planuri...REUSESTI. Tot nu credeti ca este posibil?
Daca vi se pare ca ati uitat ceva undeva, daca nu reusiti sa luati decizii, daca sunteti in dubiu, daca sunteti pur si simplu nefericit si plictisit, atunci uitati-va in jur! Uitati-va cu atentie...scoteti-va ochelarii de cal pe care ii aveti de cand va stiti si de care nici macar nu stiti ca ii purtati si observati atent...Veti avea surprize...Sunt oameni in jurul vostru care nu au uitat acel ceva? Sunt oameni care in loc sa viseze, creaza? Care in loc sa se afunde in rutina sunt prezenti si fericiti cu ei insisi? Sunt oameni care ar putea sa va ajute? Apoi uitati-va in interiorul vostru: ati uitat ceva?
