vineri, 22 iulie 2016

Sutienul

Un obiect de imbracaminte pe cat de bizar la infatisare pe atat de util. Pe mine ma bufneste rasul de cate ori il vad, pentru ca arata practic ca o sacosa (dubla) de carat sânii: are doua barete ce se pun pe umeri si doua “pungi” sau pentru unele “pungute” pentru ca sânii sa fie purtati mai sus sau mai in fata, dupa cum doreste moda sau persoana. Bine, bine...cupe, cum vreti voi sa le ziceti mai delicat! :)
Sutienul este din punctul meu de vedere ultimul obiect de imbracaminte care a rezistat epocii victoriene. Femeile s-au debarasat de corsete si alte desuuri care le “protejau” dar le faceau si viata grea dar au pastrat sutienul.
Astfel a devenit un obiect de imbracaminte simbol al feminitatii si a fost cat pe ce sa fie abandonat in anii 60 dar nu a fost sa fie! Sutienul a rezistat.

V-ati intrebat vreodata de ce purtam sutien? Eu imi aduc aminte cand am cumparat primul meu sutien…la cererea prietenului meu de pe atunci. Aveam vreo 18 ani…sutienul a fost ultima reduta. In momentul in care am pus acel sutien am realizat ca nu mai am nici o scapare: sunt femeie si va trebui sa ma adaptez si sa ma port ca atare. Cred ca a fost cel mai mare soc. Pana atunci mai putusem sa jonglez cu comportamentele mele de baietoica…dar sutenul asta era magic. In momentul in care il purtam identitatea mea se schimba. De altfel il puneam rar..si m-am impacat cu ideea lui doar dupa vreo 10 ani de tergiversari.

Aseara ma plimbam cu o prietena si incepuse sa picure. Am inceput sa ne gandim daca reusim sa ne intoarcem acasa fara sa ne udam sau ar fi mai bines a intram in vreo cafenea/bar sa bem ceva si sa asteptam sa treaca ploaia. Inainte de a reliza ca iesisem doar cu cheile in buzunar (deci fara bani), prietena mea a decis: Nu intram nicaieri caci nu mi-am luat sutienul! Ca urmare fiind ok sa ne plimbam in parc/padure doar cu tricourile si un hanorac pe noi…nu puteam patrunde intr-un loc “public” fara sutiene. Clar! Atunci am realizat ca impacarea mea cu sutienul nu provenea din acceptarea “feminitatii” mele ci l-am acceptat ca pe o protectie fata de privirile, uneori idiot de insistente, ale confratilor nostrii neobligati si nesugestionati sa poarte sutiene sau echivalentul lor pentru ceea ce le atarna intre picioare. Intodeauna m-am intrebat de ce? Caci pana la urma ar fi mai logic pentru ei sa isi protejeze “dreptul la urmasi”. Or fi ei asa de ignoranti de importanta lor?

Totusi, confratii nostri sunt facuti sa creada ca aceste sacose pentru sani ne fac mai sexy. Paradoxal acest obioect de imbrcaminte zboara pe jos in 3 minute si nimanui nu ii pasa de el acolo pe jos in timp ce se petrec alte lucruri interesante intre cei doi. Intodeauna mi s-a parut o enorma risipa de resurse pentru a face aceste sacosele sa arate cat mai “sexy” si sa devina din obiecte cat de cat functionale niste obiecte de tortura insuportabile pe care cele mai multe dintre noi le poarta cu anumita mandrie.
Dar, fetelor, sa recunoastem: cate dintre voi il purtati de placere? Sa va treziti dimineata si primul lucru la care va ganditi este “dragul de sutien”. Eu una, nu si sincer..cateodata il uit complet si trebuie sa ma dezbrac pentru a mi-l pune…caci, nu e asa…nu pot iesi in lumea larga, in mediul profesional, asa…libera! :) De altfel, imi aduc aminte alta istorie bizara legata de sutien. Eram clasa a IX, prima zi de liceu. In clasa intra domnul diriginte, care a avut onoarea sa ne diriguiasca 4 ani de zile pe noi: o clasa de uman de 30 de fete si 4 baieti care mai apoi s-au imputinat la 2. Prima lectie de dirigentie: veniti la scoala imbracate decent, fara fuste sub forma de guleras, fara unghii lungi inrosite iar daca va e cald si va luati un maieu sumar nu uitati sa va puneti sutien! Da...


Acestea fiind zise, as vrea sa stiu daca si voi aveti povesti si filozofii legate de sutiene sau poate alte obiecte de imbracaminte…Nu va jenati si comentati!