Aseara am participat la un eveniment organizat de asociatia Femmes Leaders Luxembourg. Nu sunt feminista si in general nu sunt atrasa de astfel de evenimente dar cum doua dintre cunostintele mele dragi sunt implicate in acesta asociatie nu am putut rezista invitatiei de a le ajuta cu organizarea si de a participa in acelasi timp. De altfel chiar eram curioasa pana la urma…ce fac aceste asociatii de femei. Concluzia pe care o trag astazi este ca se distreaza binisor J
Imaginati-va un eveniment cu vreo 70 de participanti dintre care maxim 10 erau barbati si care au fost denumiti de catre organizatori “curajosi”. Apoi imaginati-va 3 femei la receptie (printer care eram si eu) pentru a oferi ecusoane si bineinteles a le ura bun venit. Ei, partea haioasa a fost ca ecusoanele erau de fapt niste etichete autocolante, cum este la moda asazi sa fim eco…deci persoana venea, zambeam, intrebam numele…gaseam eticheta iar urmatorul pas era sa o lipim…Ghicitui unde? Da, pe piept, unde altundeva!
In fine, nu despre asta doream sa scriu. Principala oratoare, d-na Avivah Wittenberg Cox, a tinut un discurs superb din punctual meu de vedere, discurs care m-a facut sa reflectez la anumite aspecte ale meseriei mele. Speechul a inceput anuntand ca secolul 20 s-a terminat si ca in ultima jumatate de secol am putut fi martorii celei mai rapide schimbari pe plan social: rolul femeii. Stiti ca acesta schimbare a inceput practic datorita celul de-al 2-lea razboi mondial cand femeile au inceput sa lucreze in fabrici si uzine si sa preia rolul barbatilor plecati pe front. O data razboiul terminat o parte dintre femei au preferat sa continue sa munceasca, sa isi cladeasca o cariera, sa devina din ce in ce mai independete etc. Razboiul barbatilor a emancipat femeia am putea spune. Femeile au devenit atunci o minoritate pe piata muncii.
Astazi lucrurile stau altfel: in USA 51% din forta de munca sunt femei, in Europa in medie 60% din absolventii de studii superioare sunt femei iar 80% din piata de cumparare la nivel decisional este formata din femei. Societatea trebuie sa se adapteze acestei realitati. De altfel, d-na Cox a mentionat cei 3 W considerati ca concepte cheie in adaptarea noastra în secolul 21 : Web, Women, Weather (web, femei, vreme). Aceste idei m-au dus cu gandul ca majoritatea clientilor mei sunt femei. A avea un coach sau a cere ajutorul unui coach este considerat (probabil in mare parte de catre barbati) o slabiciune si nu o gura de aer proaspat in rezolvarea unor probleme sau pur si simplu un gest de sanatate si maturitate psihologica de dezvoltare personala…si atunci stau si ma intreb: oare in secolul 22 barbatii vor fi pe cale de disparitie?
