Gran Canaria (continuare)

Scriu in continuare despre Gran Canaria caci mi s-a parut ca saptamana a fost mult prea scruta pentru tot ceea ce se poate vedea si simti pe aceasta insula. Sunt mai multe feluri de calatori pe lumea asta dar eu fac parte dintre cei care cauta sa vada similaritatile si diferentele in felul de a trai al oamenilor din locurile pe care le vizitez. Ma bazez in principal pe similaritati pentru a ma simti ca acasa oriunde ma duc…Intr-o saptamana nu am putut sa imi fac o idee exacta dar am observat cateva chestii. Similaritati cu poporul roman: populatia bastinasa « sparge » seminte de floarea soarelui la orice colt si cu orice ocazie. Principala activitate este agricultura si nu am vazut gospodarie fara o mana de gaini si un porculet (stiu ca unii inca mai cred ca romanii sunt mai departe de atat, imi cer scuze daca ii ofensez). Principala activitate de timp liber este mersul la gratar sau picnic in munti, la niste lacuri absolut superbe. In aceste locuri bastinasii impanzesc locul cu masinile, fac gratare (e drept locul este amenajat special pentru gratare) si asculta muzica de la casetofonul masinii (spaniola ce-i drept, dar poate ca versurile nu sunt atat de departe de manele). Diferente: au autostrada si au simtul turismului. Simtul turismului la mine se refera la urmatoarele : curatenie, informatii (in mimimum 3 limbi engleza, germana si norvegiana), mijloace de transport atat in commun (e drept ca nu am utilizat autobuzele dar judecand dupa numarul lor pe strazi, precum si dupa numarul persoanelor din statie pare super ok) cat si masini de inchiriat, taxiuri si vaporase. Strazile impecabile chiar si in varf de munte. Mancarea este ieftina, in special tot ceea ce se numeste legume, fructe, paine, branza, carne si peste (poti alege dintre produse autohtone foarte gustoase sau internationale)…benzina este ieftina (chiar mai ieftina decat in Luxembourg) nevand taxe vamale.

In afara de peisajele superbe si foarte diferite de la nord la sud sau de la malul marii in varful muntilor (la malul marii erau in jur de 18 grade in fiecare zi cand am urcat pe munte au fost si 7-8 grade) se pot face o groaza de activitati : vizite in diverse parcuri si gradini cu pasari, animale sau plante (gradina botanica de langa Las Palmas era gratis si e o adevarata capodopera), sporturi (diving, golf, ciclism, tenis etc) sau pur si simplu aruncatul cu privirea. Cei intersati de localitati si cladiri, biserici etc nu vor fi dezamagiti. Nu insist prea mult caci eu sunt amatoare de natura mai mult decat de orase dar pot afirma ca centrul din Las Palmas merita toata stima.

Ce mi s-a parut interesant insa si pasionant a fost si va ramane numarul impresionant de plante care se integreaza foarte bine cu peisajul deluros sau stancos pe alocuri. Toate plantele pe care le vazusem din cand in cand prin ghivece sau sere ale gradinilor botanice, aici erau pur si simplu peste tot si intr-o marime « explodata ». Cactusi grasi cat roata carului sau mari si inalti cat un nuc, fel si fel de palmieri, aloe si alte plante ale caror nume imi scapa…

Ne aflam la un moment dat undeva prin mijlocul insulei, intre niste munti si vai si canioane superbe unde natura isi facea veacul in stilul ei cu verdeata, ape curgatoare, cascade cand a rasarit deodata in fata ochilor o vale imensa plina de pomi infloriti : migdali cat vedeai cu ochii cu flori roz si albe. Am urcat valea iar in varful muntelui unde credeam ca doar ceva capre pot trai era un satuc de vreo 5-6 case in care banuiesc ca traiau pastori. O turma de capre si oi sareau bezmetice printre stanci si se adaposteau in cotloanele rotunjoare ca niste mici grote create de relieful vulcanic. La vederea acestor locuri de o frumusete de basm nu m-am putut intreba daca cei ce locuiesc in astfel de locuri se gandesc uneori la ceea ce se intampla in lume ? Poate da, poate nu…stiu doar ca pentru mine, in valea cu migdali infloriti si turma de capre si oi…timpul s-a oprit in loc.