Am fost “acuzata” de multe ori ca nu stiu ce este dragostea, ca nu am iubit niciodata cu adevarat, ca sunt o egoista. Am trait diverse relatii de-a lungul timpului, am trecut printr-un divort, am experimentat. Pentru unii poate prea mult dar din punctul de vedere al altora, probabil foarte putin. Se zice ca un psiholog are pacientii pe care ii merita, ca un professor are elevii pe care ii merita iar in meseria mea se zice ca un coach are clientii pe care ii merita. Ca urmare cele mai multe coachinguri, le-am avut pe probleme personale legate de relatii amoroase: fie relatii care nu existau, fie relatii care erau pe duca, fie relatii care se dusesera deja. Prietenie, dragoste, relatie, sex, iubire, cuplu, simbioza, nevoie, durere, ruptura, nefericire, bucurie, tristete, frica, implinire…Toate sunt sentimente, cuvinte, descrieri dezbatute in sedintele de coaching. Ca urmare am fost intrebata de multe ori ce parere am despre dragoste, cum as numi eu dragostea, ce se intampla in viata mea, ce s-a intamplat in relatiile mele de dragoste, ce se intampla in momentul de fata in relatia mea. Astfel, aflandu-ne in jurul Sf. Valentin (cand “all you need is love” este pe toate starzile), in jurul Dragobetelui sau al Martisorului…vreu sa scriu despre DRAGOSTE, despre relatii bazate pe iubire, despre relatii sanatoase. Sunt multe bloguri si site-uri care dau sfaturi si vorbesc pe aceasta tema…dar aici vreau sa spun doar ce insemna din punctual meu de vedere.
Dragostea este dragoste cand este impartasita, altfel este un fel de fantezie. Nu spun ca nu ne putem indragosti de o persoana cu care facem cunostinta sau chiar de o persoana pe care o cunostem sau pe care o descoperim pentru ca ne-am indragostit, dar pentru mine ea nu devine o relatie de dragoste, iubire durabila si sanatoasa pana cand nu este impartasita si implicit traita. Dragostea iti da o stare de bine, de bucurie, de caldura si nu de tristete sau suferinta (vorbesc din punctul de vedere al unei relatii si nu dupa o despartire). In momentul in care simt altceva decat o stare de bine cand vad intrand pe usa persoana iubita dupa o zi de munca sau dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de despartire, pentru mine insemna ca ceva nu merge.
Iubirea ma face mai buna, mai intelegatoare, mai sensibila fata de cee ce se intampla in jurul meu. Cred cu tarie ca atunci cand iubesc reusesc sa scot ceea ce este mai bun din partenerul meu si ca el, partenerul meu va reusi sa scoata la randul lui tot ceea ce este mai bun in mine. Relatiile de dragoste se schimba de-a lungul timpului si ii transforma pe cei doi parteneri in persoane mai bune, mai sigure pe ele, mai independente, mai autonome. Probabil multi vor rade la citirea acestei fraze dar relatia de dragoste nu impiedica gandirea, evolutia, transformarea, maturizarea. Dragostea nu impiedica sa fi tu insuti. Tot ce implica simbioza (eu am nevoie de…) sau jocuri de-a soarecele si pisica pentru mine nu mai este o relatie de dragoste sanatoasa. Eu sunt eu, cu bune si rele iar partenerul are dreptul sa ma cunoasca asa cum sunt iar eu am pretentia la acelasi lucru. Dragostea implica cel mai mare grad de intimitate tocmai din aceasta cauza: cartile sunt pe masa, toate.
Eu stiu ca partenerul meu se simte bine si eu ma simt bine. Suntem amandoi egali si responsabili de vietile noastre si de relatia noastra. Eu nu cred in compromisuri. Probabil ca multi vor spune ca sunt idealista dar eu stiu ca exista asa ceva (probat pe pielea mea). Suntem amandoi doua personalitati distincte si nu ne schimbam unul pe altul pentru a mentine relatia ci relatia ne schimba incet, incet. Schimbarea intervine natural prin evolutia sentimentelor, prin trecerea timpului. Avem activitati commune si activitati separate care nu se termina intr-o cearta vanjoasa pentru ca nu am ajuns acasa la ora stabilita.
Dragostea pentru mine se traieste in fiecare clipa in care un zambet, o atingere, o floare, o apreciere, o critica sincera, o parere onesta, un sarut, o noapte de amor, un te iubesc, o cina pregatita cu drag, o discutie pe diverse teme (chiar daca ne si contrazicem) au loc mereu si mereu si toate acestea si inca multe altele ne fac sa ne iubim mai mult in fiecare zi. Doi copacii ale caror crengi se intrepatrund, doi copaci care se sustin unul pe altul cand un vant puternic sau o furtuna ii primejduieste dar care au radacinile lor proprii si care stau pe propriile picioare cand furtuna trece. Doi copaci bucurandu-se de proximitate, de viata, de natura inconjuratoare, de ei insisi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu