Asa cum am specificat in prima parte a articolului despre conflicte, ne aflam practic tot timpul intr-o relatie, fie ea cu noi insine, fie cu ceilalti, cu totii facand parte dintr-un sistem.
Ca urmare suntem tot timpul in situatia de a trai un conflict.
Conflictul interior (neglijat in prima parte) este in noi insine, este ca un dialog interior intre mine si mine. Intre mine si constiinta mea. Conflictul intern este greu observabil de persoanele din jurul nostru, exceptand cazurile in care conflictul interior ne deterioareaza atat de mult incat rabufnim si ne varsam frustrarile pe cei din jur, fie plangandu-ne tot timpul, fie facand rau gratuit, fie criticand tot ce misca sau atancand-i pe cei din jur etc. Conflictele interioare iau nastere atunci cand imaginea pe care o avem noi despre noi insine (cu nevoile, dorintele, valorile, scopurile si misiunea noastra de viata) este impiedicata sa se dezvolte de catre factori externi (persoane sau evenimente) sau chiar de catre factori interni (demonii interni). De cele mai multe ori cand dintr-un conflict intern castiga demonii, persoana va face ceea ce “trebuie” facut si nu ceea ce vrea cu adevarat. Astfel neputandu-si implini dorintele si scopurile cele mai profunde care sa ii completeze misunea in viata, va deveni insatisfacut de viata sau isi va “acoperi” nevoile nesatisfacute prin a-si concentra atentia asupra unei alte activitati, ignorandu-si propriul “eu“ profund.
O persoana care si-a rezolvat in mod pozitiv eventualele conflicte interne va spune ceea ce gandeste sau simte si va actiona in consecinta.
Conflictul extern/vizibil/cu ceilalti (despre aparitia caruia am explicat in prima parte) poate aparea si datorita unui conflict intern nerezolvat.
Conflictele interne nerezolvate ne pot pune multe piedici in viata in general si aici as vrea sa il citez pe Andrew Carnegie care spunea: "Niciodata sa nu negociezi cu cineva cand inca nu ai terminat de negociat cu tine insuti."
O alta “strategie” este cea de a “lasa de la tine” in speranta ca data viitoare (in cazul in care va exista o data viitoare) va fi celalat care “va lasa de la el”. Si acest fel de a actiona duce in timp la agravarea conflictului si la alimentarea conflictelor interne.
NU exista o solutie ideala, o reteta care sa se potriveasca in fiecare situatie conflictuala. Ceea ce pot afirma cu tarie este ca metoda “capului in nisip” (respectiv primele doua atitudini enumeratte mai sus), statistic, duce la agravarea situatiei si este una dintre cele mai toxice comportamente. Spun toxic pentru ca ne otraveste viata si nu ne conduce la nimic bun, constructiv sau creativ.
Printre metodele care pot functiona la un moment dat, in funcite de situatie, enumerez: competitia (fiecare face in felul lui in speranta ca va fi cel mai bun si va castiga conflictul), compromisul (sau ajungerea la o intelegere prin mentinerea unei anumite balante intre renuntari si mentineri de pozitie), colaboararea (toata lumea se concentraza pe munca in comun, clarificand ne-intelegerile, redefinind anumite scopuri si dorinte, utilizand resursele comune de comun acord etc).
Asa cum spuneam, nu exista o metoda miraculoasa de rezolvare a unui conflict, dar exista diverse metode de management al conflictelor care sa duca la rezolvarea lor in mod efficient si productiv…dar despre asta intr-un articol viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu