joi, 31 ianuarie 2013
People and places: Life and wild life
marți, 22 ianuarie 2013
People and places: Laughing - the best Fijian feature
luni, 7 ianuarie 2013
People and places: Fabrizia from Fiji
People and places: starting and Hong Kong
luni, 6 iunie 2011
Iubeste ceea ce faci si fa ceea ce-ti place!
English here.
Este atat de simplu.
Ma intorc dupa o saptamana de vacanta din Italia, dintr-o regiune ce se chiama Cinque Terre. Este o regiune mica la sud de Genova formata din 5 sate cocotate printre dealuri, la malul marii, in Liguria. Este o regiune de facut drumetii si nu pde stat la plaja. Te poti duce sa te plimbi (desi unele trasee sunt destul de complicate si ai nevoie de incaltari bune) intre dealurile acoperite cu vita de vie, maslini, tot felul de flori mirositoare si colorate, fan inalt si ferigi pana la brau. Pe varfurile dealurilor sunt si ceva pini mediteraneeni si paduri de salcami. Noaptea este un spectacol feeric de licurici ce sclipicesc peste tot ca intr-o poveste cu feti frumosi.
Si in saptamana asta am mers, am mers mult si bine..peste 50 de km…si m-am gandit. Mi-am aranjat multe lucruri in cap, am realizat ca toate gandurile, faptele si sentimetele mele din ultimul timp se invarteau fara vre-un rost…ocolisera ceva important: faptul ca lucrurile simple ma fac fericita. O floare, un cal ce paste iarba vantul ce imi flutura prin par, un sarut, o carte buna…natura. As extrapola toate astea intr-o generalizare si as zice ca ca atunci cand ne simtitm inadecvat, nefericiti, stresati putem face ceva, putem reveni la lucrurile simple.
Simplifica-ti viata, gandurile, activitatea si te vei simti mai bine. Incearca! Viata este simpla, suntem noi cei care o complicam fara rost.
Ajunsa acasa, dupa o saptamana fara internet, gasesc un articol pe blogul lui Andrei Rosca care imi confirma teoria…in special micul filmulet de la sfarsit…
duminică, 20 martie 2011
A glimpse of Rome
I am just back from a three days trip to Rome. I was going there for the meeting of the European Leaders Chapter of ICF. But not about this I want to write even if it was a very good and constructive meeting and I get acquainted with very nice and interesting people. I want to write about Rome. Sempre Roma. Rome like I know it, Rome now.
I have always admired the organized and specific way of Germans but in the same time I have been always amazed by the unorganized way of the Italians and by their ability to make things work in the biggest confusion and untransparency. The juicy part of living in Italy.
I have been living in Italy a few years ago for some time and in Rome as well enough to feel familiar when I am going back there. So I decided not to take a taxi but to use the cheap public transportation from the airport to the hotel. Once landed on Ciampino I knew there are some bus shuttles going into the city. In the Airport was only one information desk about these shuttles but was closed. I went outside looking around: it was raining. Probably the first rainy day in Rome of this year and probably the only one trough the spring. I see what could have been a bus stop because people were waiting. It was also a poster announcing the hours of the bus…in 5 minutes. I am lucky, I was thinking. After 10 minutes of rain and no bus, more and more people were coming from the airport. Enough to make full 3 buses. In the rain, with orange jackets a few guys are coming. They have something in their hands and yelling: Termini, Centro, Termini, Centro. I am realizing they should sell bus tickets. I go, I ask the price…I pay. I take my wet ticket already and going back under the cover of the bus stop. After another 5 minutes, I was half wet but one bus is arriving. ALLL, but ALL the people/turists/travelelrs are running to the bus. The first ones getting in are informed that they don’t have the right tickets. In fact nobody has the right tickets because they are sold only in the bus. I am not worrying about the fact that I could have fake tickets. I know how it is in Italy: very competitive...so there where is one company will be at least two more. I was right. After some more minutes in the rain the bus matching with my tickets is arriving. Another crowd running in the rain to take the bus. We just cannot go inside the bus with our luggage. It has to be put in the luggage compartment under the bus. A lot of people don’t understand Italian, the bus driver and his assistant they don’t really speak other languages. Confusion, rain, crowd. A mobile phone ringing. It is belonging to the driver. In the middle of all the mess he answers: Ciao, Cara! Come stai! Bene..anch’io. …etc. After a few minutes (!?) he finish the conversation and starts again to ”organize” the crowd/client thing. Finally after 30 minutes the bus is full of wet nervous people and the luggage is in the special compartment. Some negotiation are still going on the a funny language (mix of Italian and something else) with people that their wives/girlfriends were coming up in the bus during the time the men were arranging the luggage in the indicated place and now they do not have place anymore. The Italian driver say NO! Non e possible. In my bus nobody go standing…after 5 more minutes of negotiation the guys come on the bus as well. We are moving!!! youppy !!!But not for long: in 10 minutes we are entering the city and the traffic is tremendous…slow. Doesn’t matter for me as I am looking on the streets I know…in a neighborhood I was living for a while…here is the market. Loveley memories. Gelateria is in the same place. Roma e sempre Roma. Bella, caotica, dolce vita, tranquilla…bellissima Roma.
luni, 7 februarie 2011
Gran Canaria (continuare)

Scriu in continuare despre Gran Canaria caci mi s-a parut ca saptamana a fost mult prea scruta pentru tot ceea ce se poate vedea si simti pe aceasta insula. Sunt mai multe feluri de calatori pe lumea asta dar eu fac parte dintre cei care cauta sa vada similaritatile si diferentele in felul de a trai al oamenilor din locurile pe care le vizitez. Ma bazez in principal pe similaritati pentru a ma simti ca acasa oriunde ma duc…Intr-o saptamana nu am putut sa imi fac o idee exacta dar am observat cateva chestii. Similaritati cu poporul roman: populatia bastinasa « sparge » seminte de floarea soarelui la orice colt si cu orice ocazie. Principala activitate este agricultura si nu am vazut gospodarie fara o mana de gaini si un porculet (stiu ca unii inca mai cred ca romanii sunt mai departe de atat, imi cer scuze daca ii ofensez). Principala activitate de timp liber este mersul la gratar sau picnic in munti, la niste lacuri absolut superbe. In aceste locuri bastinasii impanzesc locul cu masinile, fac gratare (e drept locul este amenajat special pentru gratare) si asculta muzica de la casetofonul masinii (spaniola ce-i drept, dar poate ca versurile nu sunt atat de departe de manele). Diferente: au autostrada si au simtul turismului. Simtul turismului la mine se refera la urmatoarele : curatenie, informatii (in mimimum 3 limbi engleza, germana si norvegiana), mijloace de transport atat in commun (e drept ca nu am utilizat autobuzele dar judecand dupa numarul lor pe strazi, precum si dupa numarul persoanelor din statie pare super ok) cat si masini de inchiriat, taxiuri si vaporase. Strazile impecabile chiar si in varf de munte. Mancarea este ieftina, in special tot ceea ce se numeste legume, fructe, paine, branza, carne si peste (poti alege dintre produse autohtone foarte gustoase sau internationale)…benzina este ieftina (chiar mai ieftina decat in Luxembourg) nevand taxe vamale.
In afara de peisajele superbe si foarte diferite de la nord la sud sau de la malul marii in varful muntilor (la malul marii erau in jur de 18 grade in fiecare zi cand am urcat pe munte au fost si 7-8 grade) se pot face o groaza de activitati : vizite in diverse parcuri si gradini cu pasari, animale sau plante (gradina botanica de langa Las Palmas era gratis si e o adevarata capodopera), sporturi (diving, golf, ciclism, tenis etc) sau pur si simplu aruncatul cu privirea. Cei intersati de localitati si cladiri, biserici etc nu vor fi dezamagiti. Nu insist prea mult caci eu sunt amatoare de natura mai mult decat de orase dar pot afirma ca centrul din Las Palmas merita toata stima.
Ce mi s-a parut interesant insa si pasionant a fost si va ramane numarul impresionant de plante care se integreaza foarte bine cu peisajul deluros sau stancos pe alocuri. Toate plantele pe care le vazusem din cand in cand prin ghivece sau sere ale gradinilor botanice, aici erau pur si simplu peste tot si intr-o marime « explodata ». Cactusi grasi cat roata carului sau mari si inalti cat un nuc, fel si fel de palmieri, aloe si alte plante ale caror nume imi scapa…
Ne aflam la un moment dat undeva prin mijlocul insulei, intre niste munti si vai si canioane superbe unde natura isi facea veacul in stilul ei cu verdeata, ape curgatoare, cascade cand a rasarit deodata in fata ochilor o vale imensa plina de pomi infloriti : migdali cat vedeai cu ochii cu flori roz si albe. Am urcat valea iar in varful muntelui unde credeam ca doar ceva capre pot trai era un satuc de vreo 5-6 case in care banuiesc ca traiau pastori. O turma de capre si oi sareau bezmetice printre stanci si se adaposteau in cotloanele rotunjoare ca niste mici grote create de relieful vulcanic. La vederea acestor locuri de o frumusete de basm nu m-am putut intreba daca cei ce locuiesc in astfel de locuri se gandesc uneori la ceea ce se intampla in lume ? Poate da, poate nu…stiu doar ca pentru mine, in valea cu migdali infloriti si turma de capre si oi…timpul s-a oprit in loc.
joi, 3 februarie 2011
2 Februarie 2011
Sunt in Insulele Canare, mai exact in Gran Canaria. De cand am inceput sa discutam despre aceasta saptamana pe insula, mi-a fluturat in cap si in fata ochilor posterul pe care il aveam pe hol in apartamentul parintilor. De fapt nu era un poster ci un fel de suvenir facut dintr-un soi de material. Fondul era negru si o schita colorata reprezenta un oras si viata de noapte a orasului. Deasupra scria mare Las Palmas de Gran Canaria. Cu mintea mea de cativa anisori (maxim 10 caci apoi nu m-au mai fascinat culorile posterului) ma tot intrebam ce or fi palmele unui canar mare…cam asta era traducerea din capul meu. Acum imi aduc aminte ca ar fi fost reprezentati si ceva palmieri dar nu cred ca ei reprezentau ceva in capul meu de copil roman, care abia vedea de craciun cateva banane verzi si ananas la conserva.
Si iata-ma aici…la 33 de ani caci imi permit sa mentionez ca acum 2 zile am facut 33 de ani. In afara de faptul ca fie o gripa, fie o raceala, fie pur si simplu alergiile care ma bantuie au facut ca nasul meu sa curga ca un robinet si sa tusesc ca un TBCist de ultima speta, nimic nu ma poate opri in a admira peisajul natural al aceastei insule. E drept ca turismul de masa a facut ravagii in special la malul marii unde cladirile hotelurilor si apartamentelor de vacanta acopera fiecare centimentru de deal, stanca, faleza etc. Tot turismul de masa au facut sa apara ca ciupercile dupa ploaie tot felul de baruri si restaurante in care am observat ca populatia « pitipoanca » este foarte apreciata. Fel si fel de natii (englezi, norvegieni, nemti, ialieni etc) si-au trimis reprezentati sclipiciosi, plini de armani si d&G pe plajele facute anume pentru ei din Gran Canaria. Cand spun ca plajele sunt facute anume pentru ei nu glumesc caci exista inclusiv o plaja unde a fost adus nisip din Caraibe, alb si finut sa nu sgarie pielicica sensibila care nu a atins altceva decat stofa de mare marca !
In rest , o data ce te indepartezi de hoardele venite sa se inegreasca in mijlocul iernii europene, peisajul este ca luat din National Geografics…cred ca mi-ar trebui talentul lui Sadoveanu sa descriu dealurile, muntii si stancile nascute din vulcani, cu forme deosebite, acoperite de iarba de un verde deschis si de tufisuri din plante necunoscute mie cu un numar de feluri de cactusi absolut impresionant si presarat cu palmieri de toate formele si toata marimile. Plantatii de bananieri, smochini, papaia, portocali si alte fructe exotice acopera vaile insorite ale dealurilor. De pe stancile inalte izvorasc rauri ce formeaza cascade si vai care ajung pana la ocean…peste tot zboara fluturi si pasari colorate. Eterna primavara caci media temperaturilor peste iarna este 20 de grade iar peste vara 25. Climatul perfect. Paradisul Spaniei…





