Despre conflicte (prima parte)

Exista mai multe feluri de a “trece prin viata”, de a trai: unii traiesc de la o zi la alta urmand traditiile si exemplele stramosilor (a se citi modelele parentale) fara sa isi puna prea multe intrebari, altii incearca sa se simta bine si sa ii faca fericiti pe cei din jurul lor, unii traiesc pe sistemul era mai bine in trecut, altii pe sistemul daca reusesc cutare lucru o sa fie mult mai bine in viitor, unii au viziuni si scopuri marete pe care incerca sa le implineasca, altii traiesc de pe o zi pe alta fara a se gandi la viitor, unii reusesc, altii nu.

Eu fac parte din categoria celor care isi pun intrebari si incerc sa inteleg ce se intampla cu mine, cu viata mea, cu evenimentele din viata si de ce se intampla toate astea cu scopul de a invata din greseli, de a evolua, de a-mi imbunatati viata in general. Ca urmare a unor evenimente petrecute in ultimul timp, am inceput sa cercetez un pic si sa imi scotocesc mintea pentru a scrie o serie de articole dedicate conflictelor.

In general, majoritatea oamenilor sunt “programati” social sa evite conflictele sau confruntarile. In Romania avem si cateva zicale: Capul plecat sabia nu-l taie, Vorba dulce mult aduce etc. Suntem obisnuiti de mici sa fim aliniati, sa fim cuminti, sa nu facem probleme, sa nu ne opunem pe fata, sa nu ne zicem parerea ca sa nu suparam pe cineva, ca sa nu iscam un “scandal” sau mai bine zis un conflict. Pe sistemul: ce te intereseaza pe tine, nu e treaba ta, lasa-l in pace ca o sa vada el oricum, nu fii isteric, ce te bagi, daca ai ceva de spus du-te si spune-i lui…. etc.

Din pacate pentru cei ce sunt de accord cu frazele de mai sus, conflictele sunt bune si ele la ceva caci nu se poate Ying fara Yang si nu exista bine fara rau si vice-versa.

Conflictul poate fi interior sau exterior. Conflictul interior are loc atunci cand ceva nu ne convine sau mai bine zis cand contravine dorintelor noastre, atunci cand facem un compromis sau cand suntem obligati sa facem ceva ce nu vrem, de exemplu cand traim in dezacord sau cand ignoram dorintele sau valorile noastre profunde. Conflictul exterior are loc intre doua sau mai multe persoane. Ceea ce este comun ambelor cazuri este ca apar in cadrul unui sistem, al unei relatii (relatia mea cu mine sau relatia mea cu ceilalti din jur). Fiecare dintre noi suntem responsabili de modul de “administrare” al acestei relatii[i].

Nu ma voi ocupa acum de conflictele interioare ci de cele cu alte persoane. In cazul acesta relatia se poate defini ca o interactiune intre doua persoane: fiecare persoana are personalitatea ei si vine in aceasta relatie cu un “bagaj” ce constituie experinta, valorile, obiceiurile persoanei respective. Responsabilitatea fiecarei persoane din aceasta relatie vine cu “filtrul” pe care fiecare il avem in a ne “arata” in lume. In mare parte conflictele apar din ne-intelegeri, omisiuni, interpretari datorate lipsei de informatie (informatie care nu este revelata sau care nu este ceruta). Persoanele ce intra intr-o interactiune creaza realtia in functie de personalitatea lor si de “bagajul” pe care il aduc in aceasta relatie. Cu cat informatiile pe care le dam despre noi insine si intentiile noastre sunt mai multe si mai clare cu atat celalat ma cunoaste mai bine deci ma poate recunoaste[ii] in cadrul relatiei. Toate informatiile omise si importante in cadrul relatiei respective duc la conflict iar conflictul la stress.

De ce sunt bune conflictele?

1. Ajuta la aducerea in discutie a ceea ce s-a omis si este necesar relatiei, ne ajuta sa identificam problemele si sa le clarificam.

2. Creaza sinergiile necesare pentru crearea unei relatii stabile, cu baze sanatoase si creative (aduce valoare adaugata).

3. Ajuta oamenii sa se exprime, sa fie ei insisi asa cum sunt (“be real”), ii motiveaza sa participe.

4. Ajuta persoanele sa invete ceva despre ceilalti si despre cum isi pot folosi diferentele in mod util si creativ.

Conflict nu este sinonim cu o situatie de discomfort sau neplacuta. Conflictul nu e o problema dar un conflict care deraiaza in atacuri personale si in stoparea comunicarii si care afecteaza productivitatea, devine o problema.

---

[i] Relatie= o legatura, un raport, o conexiune intre doua sau mai multe persoane (relatii de munca, de prietenie, de colegialitate, amoroase etc )

[ii] Recunoastere= identificarea unei persoane cunoscute prin deosebirea ei de alte persoane prin semne caracteristice. A recunoaste munca, meritele, opiniile, persoana in sine, reactiile, actiunile etc.

Process Communication Model

Unul din ustensilele de baza pe care le folosesc in coaching este modelul Process Communication. Acesta este un model validat stiintific in Statele Unite si provine dintr-o teorie complexa a personalitatii numita Analiza Tranzactionala.

Creatorul modelului, Dr. Tabi Kahler, a inceput sa lucreze la aceasta teorie la inceputul anilor 70 si a validat modelul datorita unui contract cu NASA. Mai multe detalii despre nasterea acestui model puteti citi aici.

Modelul considera ca personalitatea este impartita in 6 tipuri de personalitate, dezvoltate in mod diferit de fiecare dintre noi. Mai exact, ne putem inchipui o cladire cu parter si 5 etaje plus un subsol cu 3 niveluri. Parterul este caracteristica de baza a personalitatii noastre cu care ne nastem sau pe care o dezvoltam la o varsta foarte frageda (pana la 3 ani) in functie de mediul inconjurator si de interpretarile noastre de la acea varsta despre mediul inconjurator. Urmeaza apoi sa “aranjam” si ordinea celorlate 5 etaje pana la varsta de 7 ani. Fiecare dintre noi are “aranjamentul” lui propriu dintre cele 720 de combinatii posibile ale celor 6 tipuri de personalitate, dezvoltand etajele in proportii diferite.

Fiecare tip de personalitate are caracteristicile lui: canalul de comunicare preferat, perceptia, comportamentul sub stress etc. De altfel subsolul este dedicat secventelor compoartamentale de stres. Conform acestui model, stresul intervine cand nevoile psihologice specifice personalitatii noastre nu sunt satisfacute de maniera pozitiva si atunci adoptam comportamente specifice negative (sub stres) prin care credem ca vom satisface aceste nevoi.

La ce este folositor acest model? Asa cum ii spune numele, ne da infomratii utile in procesul comunicarii. Intelegerea diferentelor dintre canalele de comunicare preferate, perceptiile, stresul, nevoile psihologice si stilul de interactiune ale diferitelor persoane cu care intram in contact ne ajuta sa comunicam mai bine, mai fructuos si sa traim in armonie cu semenii nostrii. In acelasi timp ne da informatii despre noi insine plecand de la premiza ca invingatorii nu sunt oameni fara probleme ci oameni care sunt dedicati sa invete si sa constientizeze cine si cum sunt si ce vor cu adevarat. O alta premiza a modelului este ca atunci cand ne acceptam neconditionat si îi acceptam si pe semenii nostrii neconditionat intelegand ca suntem fiecare unici in felul nostru, avand moduri de functionare si nevoi specifice, vom reusi sa evitam neintelegerile care conduc catre conflicte si care la randul lor genereaza stres.

In acest post am facut un rezumat al rezmatului despre acest model foarte complex. Stiu ca printre cititori sunt persoane care au avut deja contact cu acest model si pe care ii rog sa impartaseasca experientele lor dupa descoperirea modelului. Pe cei interesati de mai multe informatii ii invit fie sa ma contacteze fie sa citeasca mai mult aici.