M-am intrebat de multe ori ce fac diferit atunci cand reusesc fata de atunci cand nu reusesc. Cu alte cuvinte cum reusesc sa nu reusesc…Acum cativa ani aceasta intrebare mi-o puneam ceva de genul : cum unii reusesc si eu nu. Tuturor ne este frica sa o dam in bara (din nou) si de cele mai multe ori acesta frica ne face sa ramanem intr-o zona de comfort sau sa acceptam din partea celorlati intretinerea acestei stari. O voce batoasa ne aduce aminte mereu : nu esti in stare sa faci asta !, iti aduci aminte data trecuta cat de nasol a fost ?, stii ca nu esti capabil !, nu esti un geniu ca sa ajungi la o asftel de performanta !, te-ai nascut fara noroc ! etc, etc, etc
Poate v-ati intrebat si voi in fata esecurilor : ce s-a intmplat, de ce nu merge, ce n-a mers chiar daca va doreati foarte mult sa reusiti.
In timp am reusit sa strang cateva idei ce se regasesc in reteta succesului: pasiunea, increderea in sine si in ceilalti, pofta de viata, familia, prietenii, cunoasterea de sine, materializarea unei sanse, sacrificiul etc. Oricate cuvinte frumoase am pune pentru a descrie cum am reusit, aprope niciodata nu acceptam ca o parte (uneori o mare parte) din amalgamul retetei este compusa din esecuri. Esecurile fac parte din viata si ne conduc catre succese. Esecurile sau insuccesele nu sunt punctul terminus decat daca ne lasam rapusi de vocea interioara « Ti-am spus eu ! »
Ai reusit: continua! Nu ai reusit: continua! E un slogan vechi dar care are o mare forta. Oamenii invata prin repetitie si avanseaza prin incercari si erori. Omul nu invata din greseli asa cum se zice pe la noi ci avanseaza, evolueaza, aplica o noua formula….In definitiv cu totii stim ca marile inventii s-au facut « din greseala ». Mi-am prospus sa scriu pe blog macar cateva fraze la fiecare 2 sau 3 zile pentru a impartasi cu voi o parte din gandurile mele. Sper ca subiectele va vor incita sa comentati. Mi-as dori sa impartasiti cu mine pe acest subiect: esecurile sau greselile care v-au facut sa avansati si poate chiar cele care v-au paralizat de frica si care v-au facut sa abandonati. Am sa incep eu prin a spune ca la 18 ani am ratat examenul de admitere la psihologie dar nimic nu m-a putu opri din cautarea mea de a intelege mintea si sufletul uman. Coachingul mi-a oferit o alta sansa dupa ani de zile de a explora din nou posibilitatile mele dar as fi »ratat » acesta sansa daca as fi abandonat pasiunea mea pentru semenii mei. In fiecare sesiune de coaching fac erori iar erorile ma conduc catre pista adevarata… mi-a fost foarte greu sa accept ca este o parte din procesul de coaching. Dragut, nu ? Oamenii vin la mine pentru a gasi o solutie iar eu fac erori!
