Despre conflicte (a doua parte)

De ce sa nu bagi capul in nisip ca strutul?

Asa cum am specificat in prima parte a articolului despre conflicte, ne aflam practic tot timpul intr-o relatie, fie ea cu noi insine, fie cu ceilalti, cu totii facand parte dintr-un sistem.

Ca urmare suntem tot timpul in situatia de a trai un conflict.

Conflictul interior (neglijat in prima parte) este in noi insine, este ca un dialog interior intre mine si mine. Intre mine si constiinta mea. Conflictul intern este greu observabil de persoanele din jurul nostru, exceptand cazurile in care conflictul interior ne deterioareaza atat de mult incat rabufnim si ne varsam frustrarile pe cei din jur, fie plangandu-ne tot timpul, fie facand rau gratuit, fie criticand tot ce misca sau atancand-i pe cei din jur etc. Conflictele interioare iau nastere atunci cand imaginea pe care o avem noi despre noi insine (cu nevoile, dorintele, valorile, scopurile si misiunea noastra de viata) este impiedicata sa se dezvolte de catre factori externi (persoane sau evenimente) sau chiar de catre factori interni (demonii interni). De cele mai multe ori cand dintr-un conflict intern castiga demonii, persoana va face ceea ce “trebuie” facut si nu ceea ce vrea cu adevarat. Astfel neputandu-si implini dorintele si scopurile cele mai profunde care sa ii completeze misunea in viata, va deveni insatisfacut de viata sau isi va “acoperi” nevoile nesatisfacute prin a-si concentra atentia asupra unei alte activitati, ignorandu-si propriul “eu“ profund.

O persoana care si-a rezolvat in mod pozitiv eventualele conflicte interne va spune ceea ce gandeste sau simte si va actiona in consecinta.

Conflictul extern/vizibil/cu ceilalti (despre aparitia caruia am explicat in prima parte) poate aparea si datorita unui conflict intern nerezolvat.

Conflictele interne nerezolvate ne pot pune multe piedici in viata in general si aici as vrea sa il citez pe Andrew Carnegie care spunea: "Niciodata sa nu negociezi cu cineva cand inca nu ai terminat de negociat cu tine insuti."

Cum reactioneaza oamenii in general in fata unui conflict (intern sau extern)?

De cele mai multe ori il ignora pretinzand pur si simplu ca nu exista. “Strategia” aplicata: “nu se merita efortul”. De cele mai multe ori aceasta “strategie” face ca situatia sa se inrautateasca.

O alta “strategie” este cea de a “lasa de la tine” in speranta ca data viitoare (in cazul in care va exista o data viitoare) va fi celalat care “va lasa de la el”. Si acest fel de a actiona duce in timp la agravarea conflictului si la alimentarea conflictelor interne.

NU exista o solutie ideala, o reteta care sa se potriveasca in fiecare situatie conflictuala. Ceea ce pot afirma cu tarie este ca metoda “capului in nisip” (respectiv primele doua atitudini enumeratte mai sus), statistic, duce la agravarea situatiei si este una dintre cele mai toxice comportamente. Spun toxic pentru ca ne otraveste viata si nu ne conduce la nimic bun, constructiv sau creativ.

Printre metodele care pot functiona la un moment dat, in funcite de situatie, enumerez: competitia (fiecare face in felul lui in speranta ca va fi cel mai bun si va castiga conflictul), compromisul (sau ajungerea la o intelegere prin mentinerea unei anumite balante intre renuntari si mentineri de pozitie), colaboararea (toata lumea se concentraza pe munca in comun, clarificand ne-intelegerile, redefinind anumite scopuri si dorinte, utilizand resursele comune de comun acord etc).

Asa cum spuneam, nu exista o metoda miraculoasa de rezolvare a unui conflict, dar exista diverse metode de management al conflictelor care sa duca la rezolvarea lor in mod efficient si productiv…dar despre asta intr-un articol viitor.

Despre conflicte (prima parte)

Exista mai multe feluri de a “trece prin viata”, de a trai: unii traiesc de la o zi la alta urmand traditiile si exemplele stramosilor (a se citi modelele parentale) fara sa isi puna prea multe intrebari, altii incearca sa se simta bine si sa ii faca fericiti pe cei din jurul lor, unii traiesc pe sistemul era mai bine in trecut, altii pe sistemul daca reusesc cutare lucru o sa fie mult mai bine in viitor, unii au viziuni si scopuri marete pe care incerca sa le implineasca, altii traiesc de pe o zi pe alta fara a se gandi la viitor, unii reusesc, altii nu.

Eu fac parte din categoria celor care isi pun intrebari si incerc sa inteleg ce se intampla cu mine, cu viata mea, cu evenimentele din viata si de ce se intampla toate astea cu scopul de a invata din greseli, de a evolua, de a-mi imbunatati viata in general. Ca urmare a unor evenimente petrecute in ultimul timp, am inceput sa cercetez un pic si sa imi scotocesc mintea pentru a scrie o serie de articole dedicate conflictelor.

In general, majoritatea oamenilor sunt “programati” social sa evite conflictele sau confruntarile. In Romania avem si cateva zicale: Capul plecat sabia nu-l taie, Vorba dulce mult aduce etc. Suntem obisnuiti de mici sa fim aliniati, sa fim cuminti, sa nu facem probleme, sa nu ne opunem pe fata, sa nu ne zicem parerea ca sa nu suparam pe cineva, ca sa nu iscam un “scandal” sau mai bine zis un conflict. Pe sistemul: ce te intereseaza pe tine, nu e treaba ta, lasa-l in pace ca o sa vada el oricum, nu fii isteric, ce te bagi, daca ai ceva de spus du-te si spune-i lui…. etc.

Din pacate pentru cei ce sunt de accord cu frazele de mai sus, conflictele sunt bune si ele la ceva caci nu se poate Ying fara Yang si nu exista bine fara rau si vice-versa.

Conflictul poate fi interior sau exterior. Conflictul interior are loc atunci cand ceva nu ne convine sau mai bine zis cand contravine dorintelor noastre, atunci cand facem un compromis sau cand suntem obligati sa facem ceva ce nu vrem, de exemplu cand traim in dezacord sau cand ignoram dorintele sau valorile noastre profunde. Conflictul exterior are loc intre doua sau mai multe persoane. Ceea ce este comun ambelor cazuri este ca apar in cadrul unui sistem, al unei relatii (relatia mea cu mine sau relatia mea cu ceilalti din jur). Fiecare dintre noi suntem responsabili de modul de “administrare” al acestei relatii[i].

Nu ma voi ocupa acum de conflictele interioare ci de cele cu alte persoane. In cazul acesta relatia se poate defini ca o interactiune intre doua persoane: fiecare persoana are personalitatea ei si vine in aceasta relatie cu un “bagaj” ce constituie experinta, valorile, obiceiurile persoanei respective. Responsabilitatea fiecarei persoane din aceasta relatie vine cu “filtrul” pe care fiecare il avem in a ne “arata” in lume. In mare parte conflictele apar din ne-intelegeri, omisiuni, interpretari datorate lipsei de informatie (informatie care nu este revelata sau care nu este ceruta). Persoanele ce intra intr-o interactiune creaza realtia in functie de personalitatea lor si de “bagajul” pe care il aduc in aceasta relatie. Cu cat informatiile pe care le dam despre noi insine si intentiile noastre sunt mai multe si mai clare cu atat celalat ma cunoaste mai bine deci ma poate recunoaste[ii] in cadrul relatiei. Toate informatiile omise si importante in cadrul relatiei respective duc la conflict iar conflictul la stress.

De ce sunt bune conflictele?

1. Ajuta la aducerea in discutie a ceea ce s-a omis si este necesar relatiei, ne ajuta sa identificam problemele si sa le clarificam.

2. Creaza sinergiile necesare pentru crearea unei relatii stabile, cu baze sanatoase si creative (aduce valoare adaugata).

3. Ajuta oamenii sa se exprime, sa fie ei insisi asa cum sunt (“be real”), ii motiveaza sa participe.

4. Ajuta persoanele sa invete ceva despre ceilalti si despre cum isi pot folosi diferentele in mod util si creativ.

Conflict nu este sinonim cu o situatie de discomfort sau neplacuta. Conflictul nu e o problema dar un conflict care deraiaza in atacuri personale si in stoparea comunicarii si care afecteaza productivitatea, devine o problema.

---

[i] Relatie= o legatura, un raport, o conexiune intre doua sau mai multe persoane (relatii de munca, de prietenie, de colegialitate, amoroase etc )

[ii] Recunoastere= identificarea unei persoane cunoscute prin deosebirea ei de alte persoane prin semne caracteristice. A recunoaste munca, meritele, opiniile, persoana in sine, reactiile, actiunile etc.