Înfiriparea muzeului viu de la sat

 Într-un sat uitat de timp, dar bogat în povești din Țara Zarandului — Curechiu, din comuna Bucuresci, județul Hunedoara — se înfiripă o inițiativă care adună trecutul cu grijă, îl scutură de praf și îl pune, cu mândrie, în lumină. Nu într-o vitrină rece de muzeu, ci într-un spațiu viu, cald, rural, unde copiii, turiștii, sătenii și oricine e curios, poate redescoperi o lume care altfel riscă să dispară.

Viorel Tudoran

Totul a pornit de la un om și o pasiune. Viorel Tudoran, om al locului și al lucrului bine făcut, a adunat vreme de zeci de ani obiecte tradiționale din zona — de la piese de vestimentatie traditionala la unelte folosite in gospodariile oamenilor sau de minerit, pana la ceramică veche, lucrată în centrele de altădată. Nu le-a adunat pentru a le ascunde, ci pentru a le păstra cu sens: să nu se piardă, să nu se uite.

Cosmina Moldoveanu -pasionata de traditii si etnografie-, sora mea, a întâlnit această pasiune și nu a mai putut sta deoparte. I-a plăcut ideea, dar mai ales a simțit că trebuie făcut ceva mai mult decât simpla colecționare: o punte între trecut și prezent. Așa a apărut ideea unui punct etnografic — un loc care să spună poveștile acestor obiecte, dar și un spațiu de învățare prin interacțiune. Un loc unde nu doar privești, ci și atingi, înveți, experimentezi. Unde tradiția nu e doar decor, ci experiență.

O colecție cu suflet

Ce face această colecție specială? În primul rând, faptul că ea vine dintr-un loc viu, de la un om al comunității. Obiectele nu sunt strânse de dragul de a le avea, ci pentru că ele spun ceva despre felul în care au trăit, muncit și creat oamenii locului. Ele vin din gospodării, din mine, din curțile și casele celor de demult. Sunt lucrate de mână, cu migală și rost.

Unele piese poartă urme ale trecutului austro-ungar, ale influenței germane sau maghiare din zonă — o dovadă că Țara Zarandului nu a fost niciodată un colț izolat, ci un spațiu viu de întâlnire culturală.

Dar poate cea mai mare valoare a acestei colecții este dorinta de a pastra legătura cu un mod de viata milenar al oamnilor din zona. Tinerii nu mai știu cum se numesc obiectele, la ce foloseau, de unde vin. Mulți nu le-au văzut niciodată. Iar în această uitare se ascunde pericolul de a pierde ceva mult mai mare: identitatea.

Un vis cu rădăcini și aripi

Susana Demian

Cosmina și-a propus să transforme această colecție într-un spațiu viu: un soi de muzeu rural care nu doar expune, ci educă și inspiră. Colectia va fi gazduita casa raposatei mătuși Susana Demian— o casă veche,modesta dar cu suflet construita in 1930 si nemodificate in tot acest timp. Aici ar urma să prindă viață acest loc în care trecutul se întâlnește cu prezentul. Un loc unde copiii vor putea fi initiati in tehnici de tesut zgardane cu margele din sticla, turiștii pot descoperi simbolurile de pe ii, iar localnicii pot regăsi poveștile bunicilor lor.

Vor fi organizate ateliere, vizite ghidate, poate chiar mici spectacole sau seri de povestit la gura sobei. Nu e vorba doar de „a vedea” obiectele, ci de a le cunoaște, a le înțelege, a le simți aproape.

Casuta Susanei

De ce contează?

Pentru că fiecare sat care își pierde trecutul, își pierde și rădăcinile. Iar fără rădăcini, greu crește ceva trainic. Proiectul Cosminei nu e doar despre patrimoniu, ci despre oameni. Despre comunități care se redescoperă, despre copii care cresc cu respect pentru ceea ce au fost, despre turiști care vin nu doar să fotografieze, ci să trăiască experiențe autentice.

Este un proiect care poate pune Curechiul pe harta turismului cultural din România și chiar din Europa. Dar mai ales, este un proiect care poate reda un sens profund unei comunități rurale — acela de păstrătoare de valori și povești.

Ce urmează?

Momentan suntem in amanajari si cum acestea se fac printre muncile specifice de sezon nu avem o data fixa de inaugurare. Dar daca esti interesat si curios, lasa-ne un mesaj si o sa te anuntam.