Constient si responsabil

As vrea sa va intreb: cat timp petreceti din cele 15-16 ore in care sunteti treji fiind constienti de incredibila capacitate pe care o avem de a gandi, simti, intelege, admira ceea ce ne inconjoara? Cat timp va lasati purtati de activitati plictisitoare in care va utilizati prea putin ori deloc acesta capacitate? Cat timp abandonati practic aceasta capcitate care ne face unici?

Cat timp pierdeti cu lucruri inutile care nu va ajuta sa evoluati in intelegerea si bucuria de a trai intr-o stare de contiinta a prezentului? Cat timp va ascundeti in spatele cuvintelor "asa face toata lumea" sau " ce vrei sa facem?" pentru a ignora capacitatea de a fi contient de decideziile pe care le luam, deci responsabil. Cati timp pierdeti la cumparaturi, la servici , la TV uitandu-va la dezbateri politice sterile sau telenovele?

Cat timp va ingijorati pentru amanunte nesemnificative? Cat timp va stresati din cauza sefului sau a colegilor care nu au alta preocupare decat sa va faca viata la birou un calvar si asta doar pentru ca si ei resimt acelasi lucru? Cat timp va pierdeti cu forma uitand continutul?

Cum v-ati trai viata daca v-ati lasa ghidat de aceasta capacitate uimitoare de fi constient si responsabil?

Un caine care te musca pe strada nu are posibilitatea de a intelege daca actiunea lui a fost buna sau nu pentru ca nu este contient de el in felul in care un om decide sa dea sau nu o palma cuiva.

Esti consitent de decizia de a face sau nu ceva, de a fi bun cu celalat sau de a-i face sicane, de a fi sincer (cu tine si cu ceilati) etc?

CONȘTIÍNȚĂ s. f. 1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realitătii obiective prin intermediul senzatiilor, perceptiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, notiuni, judecăti, rationamente, inclusiv procese afective și volitionale.

Oamenii au o calitate unica de care ne folosim foarte putin: suntem contienti de ceeea ce se intâmpla, de ceea ce ni se intmpla. Suntem capabili sa ne bucuram de frumusetea naturii vizual, auditiv, sensorial in general si in acelasi timp sa o intelegem cum functioneaza. Suntem capabili de a gandi si a allege sa fim sau sa actionam intr-un fel sau altul. Si totusi cat timp petrecem in starea de constiinta? Cati dintre noi se bucura in fiecare moment al vietii de acesta capacitate incredibila? Un animal salbatic..o caprioara, o vulpe sau un leu..se nasc, traiesc..se inmultesc si mor fara a intelege mare lucru ci doar urmand “traditia” ce le este transmisa in mare parte genetic.
Cu cateva zile in urma am vazut un documentar la TV despre specii disparute. Un cercetator enunta ca specia umana va disparea la un moment dat la fel cum dinozaurii sau alte specii ce au dominat tera la un moment dat au disparut..iar ca natutra va fi fericita caci se va putea intoarce la salbaticia ei…ca se va reface, numarul pestilor si animalelor va creste, noi specii vor aparea, padurile vor acoperi usor, usor teritorii intinse si animalele isi vor relua spatiul pierdut in fata oamenilor…Si totusi nu va mai fi nimeni care sa admire maretia ei.....
Atunci m-am gandit oare nu e pacat ca noi oamenii avem aceasta uimitoare capacitate de a ne bucura de frumusetea si diversitatea pe care tera ne-a oferit-o de cand am aparut pe pamant si din pacate ne folosim de acesta capacitate din ce in ce mai putin…ba din contra ne indepartam de natura si incercam sa schimbam (din pacate mai mult in rau) ceea ce este natural. Am creat orase, industrii, poluare…maldare de gunoi care ne deranjeaza pe cei mai multi dintre noi si totusi continuam sa a o facem..sa ne otravim viata…constient sau nu?

A glimpse of Rome

I am just back from a three days trip to Rome. I was going there for the meeting of the European Leaders Chapter of ICF. But not about this I want to write even if it was a very good and constructive meeting and I get acquainted with very nice and interesting people. I want to write about Rome. Sempre Roma. Rome like I know it, Rome now.

I have always admired the organized and specific way of Germans but in the same time I have been always amazed by the unorganized way of the Italians and by their ability to make things work in the biggest confusion and untransparency. The juicy part of living in Italy.

I have been living in Italy a few years ago for some time and in Rome as well enough to feel familiar when I am going back there. So I decided not to take a taxi but to use the cheap public transportation from the airport to the hotel. Once landed on Ciampino I knew there are some bus shuttles going into the city. In the Airport was only one information desk about these shuttles but was closed. I went outside looking around: it was raining. Probably the first rainy day in Rome of this year and probably the only one trough the spring. I see what could have been a bus stop because people were waiting. It was also a poster announcing the hours of the bus…in 5 minutes. I am lucky, I was thinking. After 10 minutes of rain and no bus, more and more people were coming from the airport. Enough to make full 3 buses. In the rain, with orange jackets a few guys are coming. They have something in their hands and yelling: Termini, Centro, Termini, Centro. I am realizing they should sell bus tickets. I go, I ask the price…I pay. I take my wet ticket already and going back under the cover of the bus stop. After another 5 minutes, I was half wet but one bus is arriving. ALLL, but ALL the people/turists/travelelrs are running to the bus. The first ones getting in are informed that they don’t have the right tickets. In fact nobody has the right tickets because they are sold only in the bus. I am not worrying about the fact that I could have fake tickets. I know how it is in Italy: very competitive...so there where is one company will be at least two more. I was right. After some more minutes in the rain the bus matching with my tickets is arriving. Another crowd running in the rain to take the bus. We just cannot go inside the bus with our luggage. It has to be put in the luggage compartment under the bus. A lot of people don’t understand Italian, the bus driver and his assistant they don’t really speak other languages. Confusion, rain, crowd. A mobile phone ringing. It is belonging to the driver. In the middle of all the mess he answers: Ciao, Cara! Come stai! Bene..anch’io. …etc. After a few minutes (!?) he finish the conversation and starts again to ”organize” the crowd/client thing. Finally after 30 minutes the bus is full of wet nervous people and the luggage is in the special compartment. Some negotiation are still going on the a funny language (mix of Italian and something else) with people that their wives/girlfriends were coming up in the bus during the time the men were arranging the luggage in the indicated place and now they do not have place anymore. The Italian driver say NO! Non e possible. In my bus nobody go standing…after 5 more minutes of negotiation the guys come on the bus as well. We are moving!!! youppy !!!But not for long: in 10 minutes we are entering the city and the traffic is tremendous…slow. Doesn’t matter for me as I am looking on the streets I know…in a neighborhood I was living for a while…here is the market. Loveley memories. Gelateria is in the same place. Roma e sempre Roma. Bella, caotica, dolce vita, tranquilla…bellissima Roma.

Despre conflicte (a doua parte)

De ce sa nu bagi capul in nisip ca strutul?

Asa cum am specificat in prima parte a articolului despre conflicte, ne aflam practic tot timpul intr-o relatie, fie ea cu noi insine, fie cu ceilalti, cu totii facand parte dintr-un sistem.

Ca urmare suntem tot timpul in situatia de a trai un conflict.

Conflictul interior (neglijat in prima parte) este in noi insine, este ca un dialog interior intre mine si mine. Intre mine si constiinta mea. Conflictul intern este greu observabil de persoanele din jurul nostru, exceptand cazurile in care conflictul interior ne deterioareaza atat de mult incat rabufnim si ne varsam frustrarile pe cei din jur, fie plangandu-ne tot timpul, fie facand rau gratuit, fie criticand tot ce misca sau atancand-i pe cei din jur etc. Conflictele interioare iau nastere atunci cand imaginea pe care o avem noi despre noi insine (cu nevoile, dorintele, valorile, scopurile si misiunea noastra de viata) este impiedicata sa se dezvolte de catre factori externi (persoane sau evenimente) sau chiar de catre factori interni (demonii interni). De cele mai multe ori cand dintr-un conflict intern castiga demonii, persoana va face ceea ce “trebuie” facut si nu ceea ce vrea cu adevarat. Astfel neputandu-si implini dorintele si scopurile cele mai profunde care sa ii completeze misunea in viata, va deveni insatisfacut de viata sau isi va “acoperi” nevoile nesatisfacute prin a-si concentra atentia asupra unei alte activitati, ignorandu-si propriul “eu“ profund.

O persoana care si-a rezolvat in mod pozitiv eventualele conflicte interne va spune ceea ce gandeste sau simte si va actiona in consecinta.

Conflictul extern/vizibil/cu ceilalti (despre aparitia caruia am explicat in prima parte) poate aparea si datorita unui conflict intern nerezolvat.

Conflictele interne nerezolvate ne pot pune multe piedici in viata in general si aici as vrea sa il citez pe Andrew Carnegie care spunea: "Niciodata sa nu negociezi cu cineva cand inca nu ai terminat de negociat cu tine insuti."

Cum reactioneaza oamenii in general in fata unui conflict (intern sau extern)?

De cele mai multe ori il ignora pretinzand pur si simplu ca nu exista. “Strategia” aplicata: “nu se merita efortul”. De cele mai multe ori aceasta “strategie” face ca situatia sa se inrautateasca.

O alta “strategie” este cea de a “lasa de la tine” in speranta ca data viitoare (in cazul in care va exista o data viitoare) va fi celalat care “va lasa de la el”. Si acest fel de a actiona duce in timp la agravarea conflictului si la alimentarea conflictelor interne.

NU exista o solutie ideala, o reteta care sa se potriveasca in fiecare situatie conflictuala. Ceea ce pot afirma cu tarie este ca metoda “capului in nisip” (respectiv primele doua atitudini enumeratte mai sus), statistic, duce la agravarea situatiei si este una dintre cele mai toxice comportamente. Spun toxic pentru ca ne otraveste viata si nu ne conduce la nimic bun, constructiv sau creativ.

Printre metodele care pot functiona la un moment dat, in funcite de situatie, enumerez: competitia (fiecare face in felul lui in speranta ca va fi cel mai bun si va castiga conflictul), compromisul (sau ajungerea la o intelegere prin mentinerea unei anumite balante intre renuntari si mentineri de pozitie), colaboararea (toata lumea se concentraza pe munca in comun, clarificand ne-intelegerile, redefinind anumite scopuri si dorinte, utilizand resursele comune de comun acord etc).

Asa cum spuneam, nu exista o metoda miraculoasa de rezolvare a unui conflict, dar exista diverse metode de management al conflictelor care sa duca la rezolvarea lor in mod efficient si productiv…dar despre asta intr-un articol viitor.