Despre conflicte (a doua parte)

De ce sa nu bagi capul in nisip ca strutul?

Asa cum am specificat in prima parte a articolului despre conflicte, ne aflam practic tot timpul intr-o relatie, fie ea cu noi insine, fie cu ceilalti, cu totii facand parte dintr-un sistem.

Ca urmare suntem tot timpul in situatia de a trai un conflict.

Conflictul interior (neglijat in prima parte) este in noi insine, este ca un dialog interior intre mine si mine. Intre mine si constiinta mea. Conflictul intern este greu observabil de persoanele din jurul nostru, exceptand cazurile in care conflictul interior ne deterioareaza atat de mult incat rabufnim si ne varsam frustrarile pe cei din jur, fie plangandu-ne tot timpul, fie facand rau gratuit, fie criticand tot ce misca sau atancand-i pe cei din jur etc. Conflictele interioare iau nastere atunci cand imaginea pe care o avem noi despre noi insine (cu nevoile, dorintele, valorile, scopurile si misiunea noastra de viata) este impiedicata sa se dezvolte de catre factori externi (persoane sau evenimente) sau chiar de catre factori interni (demonii interni). De cele mai multe ori cand dintr-un conflict intern castiga demonii, persoana va face ceea ce “trebuie” facut si nu ceea ce vrea cu adevarat. Astfel neputandu-si implini dorintele si scopurile cele mai profunde care sa ii completeze misunea in viata, va deveni insatisfacut de viata sau isi va “acoperi” nevoile nesatisfacute prin a-si concentra atentia asupra unei alte activitati, ignorandu-si propriul “eu“ profund.

O persoana care si-a rezolvat in mod pozitiv eventualele conflicte interne va spune ceea ce gandeste sau simte si va actiona in consecinta.

Conflictul extern/vizibil/cu ceilalti (despre aparitia caruia am explicat in prima parte) poate aparea si datorita unui conflict intern nerezolvat.

Conflictele interne nerezolvate ne pot pune multe piedici in viata in general si aici as vrea sa il citez pe Andrew Carnegie care spunea: "Niciodata sa nu negociezi cu cineva cand inca nu ai terminat de negociat cu tine insuti."

Cum reactioneaza oamenii in general in fata unui conflict (intern sau extern)?

De cele mai multe ori il ignora pretinzand pur si simplu ca nu exista. “Strategia” aplicata: “nu se merita efortul”. De cele mai multe ori aceasta “strategie” face ca situatia sa se inrautateasca.

O alta “strategie” este cea de a “lasa de la tine” in speranta ca data viitoare (in cazul in care va exista o data viitoare) va fi celalat care “va lasa de la el”. Si acest fel de a actiona duce in timp la agravarea conflictului si la alimentarea conflictelor interne.

NU exista o solutie ideala, o reteta care sa se potriveasca in fiecare situatie conflictuala. Ceea ce pot afirma cu tarie este ca metoda “capului in nisip” (respectiv primele doua atitudini enumeratte mai sus), statistic, duce la agravarea situatiei si este una dintre cele mai toxice comportamente. Spun toxic pentru ca ne otraveste viata si nu ne conduce la nimic bun, constructiv sau creativ.

Printre metodele care pot functiona la un moment dat, in funcite de situatie, enumerez: competitia (fiecare face in felul lui in speranta ca va fi cel mai bun si va castiga conflictul), compromisul (sau ajungerea la o intelegere prin mentinerea unei anumite balante intre renuntari si mentineri de pozitie), colaboararea (toata lumea se concentraza pe munca in comun, clarificand ne-intelegerile, redefinind anumite scopuri si dorinte, utilizand resursele comune de comun acord etc).

Asa cum spuneam, nu exista o metoda miraculoasa de rezolvare a unui conflict, dar exista diverse metode de management al conflictelor care sa duca la rezolvarea lor in mod efficient si productiv…dar despre asta intr-un articol viitor.

Despre conflicte (prima parte)

Exista mai multe feluri de a “trece prin viata”, de a trai: unii traiesc de la o zi la alta urmand traditiile si exemplele stramosilor (a se citi modelele parentale) fara sa isi puna prea multe intrebari, altii incearca sa se simta bine si sa ii faca fericiti pe cei din jurul lor, unii traiesc pe sistemul era mai bine in trecut, altii pe sistemul daca reusesc cutare lucru o sa fie mult mai bine in viitor, unii au viziuni si scopuri marete pe care incerca sa le implineasca, altii traiesc de pe o zi pe alta fara a se gandi la viitor, unii reusesc, altii nu.

Eu fac parte din categoria celor care isi pun intrebari si incerc sa inteleg ce se intampla cu mine, cu viata mea, cu evenimentele din viata si de ce se intampla toate astea cu scopul de a invata din greseli, de a evolua, de a-mi imbunatati viata in general. Ca urmare a unor evenimente petrecute in ultimul timp, am inceput sa cercetez un pic si sa imi scotocesc mintea pentru a scrie o serie de articole dedicate conflictelor.

In general, majoritatea oamenilor sunt “programati” social sa evite conflictele sau confruntarile. In Romania avem si cateva zicale: Capul plecat sabia nu-l taie, Vorba dulce mult aduce etc. Suntem obisnuiti de mici sa fim aliniati, sa fim cuminti, sa nu facem probleme, sa nu ne opunem pe fata, sa nu ne zicem parerea ca sa nu suparam pe cineva, ca sa nu iscam un “scandal” sau mai bine zis un conflict. Pe sistemul: ce te intereseaza pe tine, nu e treaba ta, lasa-l in pace ca o sa vada el oricum, nu fii isteric, ce te bagi, daca ai ceva de spus du-te si spune-i lui…. etc.

Din pacate pentru cei ce sunt de accord cu frazele de mai sus, conflictele sunt bune si ele la ceva caci nu se poate Ying fara Yang si nu exista bine fara rau si vice-versa.

Conflictul poate fi interior sau exterior. Conflictul interior are loc atunci cand ceva nu ne convine sau mai bine zis cand contravine dorintelor noastre, atunci cand facem un compromis sau cand suntem obligati sa facem ceva ce nu vrem, de exemplu cand traim in dezacord sau cand ignoram dorintele sau valorile noastre profunde. Conflictul exterior are loc intre doua sau mai multe persoane. Ceea ce este comun ambelor cazuri este ca apar in cadrul unui sistem, al unei relatii (relatia mea cu mine sau relatia mea cu ceilalti din jur). Fiecare dintre noi suntem responsabili de modul de “administrare” al acestei relatii[i].

Nu ma voi ocupa acum de conflictele interioare ci de cele cu alte persoane. In cazul acesta relatia se poate defini ca o interactiune intre doua persoane: fiecare persoana are personalitatea ei si vine in aceasta relatie cu un “bagaj” ce constituie experinta, valorile, obiceiurile persoanei respective. Responsabilitatea fiecarei persoane din aceasta relatie vine cu “filtrul” pe care fiecare il avem in a ne “arata” in lume. In mare parte conflictele apar din ne-intelegeri, omisiuni, interpretari datorate lipsei de informatie (informatie care nu este revelata sau care nu este ceruta). Persoanele ce intra intr-o interactiune creaza realtia in functie de personalitatea lor si de “bagajul” pe care il aduc in aceasta relatie. Cu cat informatiile pe care le dam despre noi insine si intentiile noastre sunt mai multe si mai clare cu atat celalat ma cunoaste mai bine deci ma poate recunoaste[ii] in cadrul relatiei. Toate informatiile omise si importante in cadrul relatiei respective duc la conflict iar conflictul la stress.

De ce sunt bune conflictele?

1. Ajuta la aducerea in discutie a ceea ce s-a omis si este necesar relatiei, ne ajuta sa identificam problemele si sa le clarificam.

2. Creaza sinergiile necesare pentru crearea unei relatii stabile, cu baze sanatoase si creative (aduce valoare adaugata).

3. Ajuta oamenii sa se exprime, sa fie ei insisi asa cum sunt (“be real”), ii motiveaza sa participe.

4. Ajuta persoanele sa invete ceva despre ceilalti si despre cum isi pot folosi diferentele in mod util si creativ.

Conflict nu este sinonim cu o situatie de discomfort sau neplacuta. Conflictul nu e o problema dar un conflict care deraiaza in atacuri personale si in stoparea comunicarii si care afecteaza productivitatea, devine o problema.

---

[i] Relatie= o legatura, un raport, o conexiune intre doua sau mai multe persoane (relatii de munca, de prietenie, de colegialitate, amoroase etc )

[ii] Recunoastere= identificarea unei persoane cunoscute prin deosebirea ei de alte persoane prin semne caracteristice. A recunoaste munca, meritele, opiniile, persoana in sine, reactiile, actiunile etc.

Despre dragoste

English here

Am fost “acuzata” de multe ori ca nu stiu ce este dragostea, ca nu am iubit niciodata cu adevarat, ca sunt o egoista. Am trait diverse relatii de-a lungul timpului, am trecut printr-un divort, am experimentat. Pentru unii poate prea mult dar din punctul de vedere al altora, probabil foarte putin. Se zice ca un psiholog are pacientii pe care ii merita, ca un professor are elevii pe care ii merita iar in meseria mea se zice ca un coach are clientii pe care ii merita. Ca urmare cele mai multe coachinguri, le-am avut pe probleme personale legate de relatii amoroase: fie relatii care nu existau, fie relatii care erau pe duca, fie relatii care se dusesera deja. Prietenie, dragoste, relatie, sex, iubire, cuplu, simbioza, nevoie, durere, ruptura, nefericire, bucurie, tristete, frica, implinire…Toate sunt sentimente, cuvinte, descrieri dezbatute in sedintele de coaching. Ca urmare am fost intrebata de multe ori ce parere am despre dragoste, cum as numi eu dragostea, ce se intampla in viata mea, ce s-a intamplat in relatiile mele de dragoste, ce se intampla in momentul de fata in relatia mea. Astfel, aflandu-ne in jurul Sf. Valentin (cand “all you need is love” este pe toate starzile), in jurul Dragobetelui sau al Martisorului…vreu sa scriu despre DRAGOSTE, despre relatii bazate pe iubire, despre relatii sanatoase. Sunt multe bloguri si site-uri care dau sfaturi si vorbesc pe aceasta tema…dar aici vreau sa spun doar ce insemna din punctual meu de vedere.

Dragostea este dragoste cand este impartasita, altfel este un fel de fantezie. Nu spun ca nu ne putem indragosti de o persoana cu care facem cunostinta sau chiar de o persoana pe care o cunostem sau pe care o descoperim pentru ca ne-am indragostit, dar pentru mine ea nu devine o relatie de dragoste, iubire durabila si sanatoasa pana cand nu este impartasita si implicit traita. Dragostea iti da o stare de bine, de bucurie, de caldura si nu de tristete sau suferinta (vorbesc din punctul de vedere al unei relatii si nu dupa o despartire). In momentul in care simt altceva decat o stare de bine cand vad intrand pe usa persoana iubita dupa o zi de munca sau dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de despartire, pentru mine insemna ca ceva nu merge.

Iubirea ma face mai buna, mai intelegatoare, mai sensibila fata de cee ce se intampla in jurul meu. Cred cu tarie ca atunci cand iubesc reusesc sa scot ceea ce este mai bun din partenerul meu si ca el, partenerul meu va reusi sa scoata la randul lui tot ceea ce este mai bun in mine. Relatiile de dragoste se schimba de-a lungul timpului si ii transforma pe cei doi parteneri in persoane mai bune, mai sigure pe ele, mai independente, mai autonome. Probabil multi vor rade la citirea acestei fraze dar relatia de dragoste nu impiedica gandirea, evolutia, transformarea, maturizarea. Dragostea nu impiedica sa fi tu insuti. Tot ce implica simbioza (eu am nevoie de…) sau jocuri de-a soarecele si pisica pentru mine nu mai este o relatie de dragoste sanatoasa. Eu sunt eu, cu bune si rele iar partenerul are dreptul sa ma cunoasca asa cum sunt iar eu am pretentia la acelasi lucru. Dragostea implica cel mai mare grad de intimitate tocmai din aceasta cauza: cartile sunt pe masa, toate.

Eu stiu ca partenerul meu se simte bine si eu ma simt bine. Suntem amandoi egali si responsabili de vietile noastre si de relatia noastra. Eu nu cred in compromisuri. Probabil ca multi vor spune ca sunt idealista dar eu stiu ca exista asa ceva (probat pe pielea mea). Suntem amandoi doua personalitati distincte si nu ne schimbam unul pe altul pentru a mentine relatia ci relatia ne schimba incet, incet. Schimbarea intervine natural prin evolutia sentimentelor, prin trecerea timpului. Avem activitati commune si activitati separate care nu se termina intr-o cearta vanjoasa pentru ca nu am ajuns acasa la ora stabilita.

Dragostea pentru mine se traieste in fiecare clipa in care un zambet, o atingere, o floare, o apreciere, o critica sincera, o parere onesta, un sarut, o noapte de amor, un te iubesc, o cina pregatita cu drag, o discutie pe diverse teme (chiar daca ne si contrazicem) au loc mereu si mereu si toate acestea si inca multe altele ne fac sa ne iubim mai mult in fiecare zi. Doi copacii ale caror crengi se intrepatrund, doi copaci care se sustin unul pe altul cand un vant puternic sau o furtuna ii primejduieste dar care au radacinile lor proprii si care stau pe propriile picioare cand furtuna trece. Doi copaci bucurandu-se de proximitate, de viata, de natura inconjuratoare, de ei insisi.