Viata si oameni

Imi place sa traiesc, sa experimentez si sa invat din experiente. Asa am fost dintodeauna dar am aflat asta mai tarziu. Adica, am aflat ca nu toata lumea traieste cum traiesc eu. Una dintre zicalele mele preferata este “Viata bate filmul” si de aceea am renuntat cumva la idea de a face regie cand aveam vreo 15 ani. Am renuntat si pentru ca nu aveam nici un fel de cultura cinematografica iar familia si anturajul mi-au explicat ca daca nu am  pe cineva in familie in bransa asta, greu va fi sa razbat. Este foarte posibil sa fi fost greu dar nu imposibil, varul meu devenind regizor si de altfel unul foarte bun. In fine, am renuntat pentru ca oricum nu prea stiam de unde sa incep cu acest plan si pentru ca la liceu am descoperit psihologia. Viata a facut ca nici de psihologie sa nu ma pot tine imediat dupa liceu, astfel am studiat economie la ASE. Dar, tot viata m-a adus intr-un punct in care am reluat psihologia. De data aceasta cu mai multa hotarare, curiozitate si determinare. Cu decizii luate ca om matur care stie ce vrea. Am studiat la distanta cu Open University (cea mai veche universitate care a introdus in Anglia si Europa invatamantul al distanta). Learn and Live (Invata si Traieste) este sloganul lor si care a devenit si al meu.

Am luptat si am reusit…asa cum mi-a zis o prietena de-a mea o data: unii oameni sunt nascuti cu

manusile de box in maini, pregatiti de lupta, tu esti unul dintre ei. Se prea poate. Nu stiu cat de pregatita de lupta sunt/am fost dar stiu ca am avut parte de batalii si ceva victorii. Cea mai recenta, asta cu psihologia m-a facut sa plang ca un copil…de fericire.

Dar, ceea ce voiam sa povestesc aici, este ca tot viata a facut ca la ceremonia de absolvire, in Londra, sa “nimeresc” langa o compatrioata. Mare mi-a fost bucuria sa impart acest moment emotionant cu o alta românca intr-o mare de englezi. Am pasit una dupa alta pe scena pentru a fi felicitate de abslovire. Dar, in afara de miracolul de a fi repartizata langa o compatrioata, care erau sansele sa fim nascute in acelasi an, la doar 6 zile diferenta? Astfel am avut sansa sa ma bucur de absolvire alaturi de Sanda Nicola,  jurnalist si reporter binecunoscut in Romania si peste hotare. Si mi-a facut o enroma placere sa o cunosc pe Sanda, in putinele ore pe care le-am petrecut impreuna. O femeie puternica dar extrem de umana. Intamplarea cu Sanda, m-a facut sa ma gandesc la toti oamenii minunati pe care i-am intalnit in viata: unii m-au inspirat, alti m-au invatat lectii dureroase, de la altii am invatat despre valoare, onoare, dedicatie si pasiune. Pentru asta am vrut sa invat psihologie, pentru ca de cand ma stiu am fost interesata de oameni: cum traiesc ei, ce vise au, cum si le indeplinesc, ce ii impiedica si mai ales ce ii face sa inainteze in viata indiferent cat de greu poate fi la un moment dat. Am incredere in oameni ca atunci cand isi pun ceva in cap se poate realiza. Da, cu munca, cu determinare, pasiune, rabdare si perseverenta. Si da, toti suntem ajutati in punerea in practica a acestor vise de alti oameni si probabil de fenomene si energii unviresale mai putin intelese. As vrea sa pot multumi tuturor acestor oameni care mi-ai influentat viata intr-un fel sau altul, intentionat sau mai putin intentionat, cei care m-au ajutat dar si celor care punand anumite piedici m-au facut sa fiu creativa in a ma adapta unui mediu ostil…

De-a lungul vietii, am admirat dintotdeauna oamenii optimisti si curajosi si cred ca in mare parte i-am atras in viata mea (probabil si pe Sanda). Am aflat cu bucurie ca optimisul se poate invata si imbunatati..de aceea acum ma pregatesc de o noua aventura: specializarea in psihologie pozitiva aplicata.

Eu am avut curajul si sansa sa imi indeplinesc visele pana acum si imi doresc sa ii pot sustine la randul meu pe altii sa si le indeplineasca. Life is an opportunity, rise to it! (Viata este o oportunitate, inalta-te la nivelul ei!)

De Craciun

 Sa fii vizitat de cineva care ti-e drag sa iti cante colinde la 2000 de km de casa. Nu mi-au mai calcat pragul colindatorii de vreo 10 ani... dar astazi am avut parte de acest mare cadou. O bucatica de emotie profunda, ceva ce nu poate fi descris in cuvinte si ce te leaga de un ceva si mai nedescris in cuvinte. Nu e banalul nationalism ce striga Hai Romania! pe stadioane, nici penalul nationalism ce te impinge la rasism…este ceva profund ce ne leaga ca fiinite umane indiferent de religie sau de locul nasterii…

Românisme

Nu stiu la altii cum e, dar la mine, de cate ori sunt in preajma zilei nationale imi piere orice urma de atasament fata de locul meu de origine. Ca sa nu ma intelegeti grestit o sa spun din capul locului ca inca recitesc ca sa ma relaxez Creanga sau Eminescu, il ador pe Caragiale, imi aduc aminte de copilarie cu La Medeleni si Ciresarii si asa mai departe. Sunt recunoascatoare ca desi m-am nascut intr-o tara cu defecte, macar este o tara europeana (chiar daca cam la extrema estica), ca sunt alba si ca nimeni pe strada uitandu-se la mine nu poate spune de pe ce pluta am debarcat aici. Sunt plecata de mai bine de 10 ani si totusi ciorba e patroana in bucataria noastra si ma infrupt cu placere dintr-un mic cu mustar, dintr-o bucata de branza cu ceapa…si cam orice ce se poate manca cu musdei de usturoi.

Dar sa revin la ce voiam sa scriu inainte de a ma ingropa in nostalgii plangacioase. DECI…de foarte mult timp eu am incetat in a avea orice fel de asteptari de la statul roman, institutiile si functionarii acestora. Fie spus intre noi am putine asteptari in general de la oameni, in afara de a se purta cu respct si bun simt. Va puteti inchipui ca e destul de greu sa traiesti in pielea mea :) Dar anul acesta, in preajma zilei nationale am avut de-a face din intamplare, din nou, cu institutiile statului..ceea ce ma face sa scriu aici.

Mai exact doue evenimente :

-       

• Primul : primesc o invitatie scrisa si carotnata, prin posta, de la Ambasada României la o receptie data cu ocazia zilei nationale. Nu mai primisem asa ceva din 2007 cand erau alte vremuri si alte bugete. Ca omul prost, ma simt flatata, imi zic ca oi fi facut eu ceva de bine anul asta si raspund respectuos la invitatie, conform instructiunilor. Mai exact ma adresez cu un mail pentru a-mi confirma prezenta si cu o intrebare daca pot sa imi aduc si consortul (stiind de pe la alte sindorfii de pe la alte ambasade -reprezentand alte tari- ca in general este posibil dar trebuie anuntat). Nu am primit nici un rapsuns…dar, insistand in prostie si cunoscand obiceiurile casei, imi zic ca un neraspuns insemana ca totul e ok. Ca urmare, in seara cu pricina ma impopotonez ca o fata de maritat inainte de mers la hora duminca, consortul la fel si pornim….ca sa ajungem la locul cu pricina (nu uitati indicat pe o invitatie cartonata trimisa prin posta pe banii contribuabililor pe care era indicat sa o aducem pentru a o prezenta la intrare !!) si sa gasim un biletel pe usa in care scria ca adresa s-a schimbat si indicand noua adresa…Desi era intuneric afara, am simtit ca vad totusi mult negru in fata ochilor…Si mi-am zis in gand, oare cand o sa ma invat minte ? Oare cand o sa renunt la a crede ca ceva s-a schimbat sau se va schimba ever ?... Am sunat la singurul nr de mobil pe care il aveam, doar pentru a-mi varsa nervii (stiam) pe un functionar..care probabil nu avea alta vina decat ca lucreaza la statul român. Am fost informata dragut ca schimbarea de adresa s-a intmplat prin mail si ca a fost trims la toata lumea. Da..normal, ce altceva ! Ajunsa acasa am verificat toate mailurile posibile si imposibile, am intrat pe servere, am decapitat firewalluri..si cum era de asteptat nu era nici un mail cu schimbarea de adresa…Dar ma gandesc oare cate sute de invitati or fi fost de nu au putut fi sunati ? Cand pentru orice alte chestii resuflate sunt sunata ? In fine, mi-am zis ca asta e…si am revneit acasa unde m-am calmat pe cat posibil, promitandu-mi solemn sa nu mai cred in basme.
• Dar nu trece bine faza, caci apare alta. De data acesta printr-un mail de la adminstratia prezidentiala (!?)..stiti de la adimistratia si consilierii prezidentiali al aceluiasi presedinte pentru care staturam ore in sir la coada sa il votam. Mailul a venit pe adresa asociatiei pe care o prezidez..si sincer si eu si buna mea prietena care este VP am crezut ca este o gluma, un spam sau ceva de genul… Dar am verificat cumava adresa de mail, numele persoanelor, pare sa fie un mail real de la oameni/functionari reali din Romania anului 2015. Am lucrat ceva ani in comunicare (de afaceri e drept) si ma ocup de ceva timp si de comunicare personala si interculturala. Sunt departe de a ma considera un expert dar m-am instruit pe cat posbil, inca mai invat, exersez, dau trainguri etc..totusi nu m-am putut abtine sa nu râd in hohote. Il redau mai jos, integral, pentru ca se poate face un caz de studiu pentru cei doritori. Si ca sa facem mai hazliu va rog sa numarati de cate ori apar urmatoarele cuvinte sau grupuri de cuvinte : stiri relevante, comunicare, intarziere (in special in contextul stirilor relevante), transmit si fara suparare. Lectura placuta !

Buna ziua,

Numele meu este Denise Mihalache, va scriu din partea dnei Consilier de Stat Sandra Pralong, careia ii pare rau ca nu va scrie direct, dar mi-a incredintat misiunea de a va contacta pentru a va transmite mesajul dansei referitor la obtinerea permisiunii dvs de a va trimite informatii si stiri relevante.

Cu titlu de exemplu, profit de ocazie pentru a va transmite, cu intarziere, mesajul adresat de Preşedinte cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei (regretăm întârzierea, se datoreaza faptului ca nici Dna Pralong, nici eu nu am fost in oras de Ziua Nationala). Mesajul poate fi accesat aici: http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=16187&_PRID=.

Dna Pralong a participat pe 1 decembrie la evenimentul Re>Patriot de la Alba Iulia. Proiectul Re>Patriot isi propune sa vina in sprijinul revenirii in tara a antreprenorilor romani, mai multe informatii aici www.repatriot.ro sau "Repatriot" pe Facebook. Stiu ca Dna Pralong va va comunica mai multe despre acest proiect, in curand.

Va multumim si speram intr-o colaborare stransa.

Intre timp, va rugam sa primiti urarile noastre de bine,

DM

(semnatura cu nume intreg si date de  contact)

“Dragi prieteni,

Numele meu este Sandra Pralong, am preluat relativ recent functia de Consiler de Stat in Administratia Prezidentiala unde sunt responsabila pentru relatia cu romanii de peste hotare si va scriu in primul rand pentru a ma prezenta si, in al doilea rand, pentru a va cere acordul pentru a incepe o comunicare mai sustinuta intre noi.

Deja colega mea v-a trimis saptamana trecuta un prim mesaj de la Autoritatea Electorala Permanenta (AEP) despre inregistrarea in Registrul Electoral. Ideal ar fi fost sa va cerem acordul inainte de a va scrie, asadar va rog sa acceptati scuzele noastre daca ati fost deranjati de acel mail nesolicitat...

Cum ne-am dori ca pe viitor sa tinem mai strans legatura si sa va comunicam mai des stiri relevante, va rog frumos sa imi scrieti un mail scurt doar daca NU DORITI sa fiti inclusi in aceste mailinguri—fara suparare! :)—altfel vom considera ca avem acordul vostru tacit si va vom include in baza de date a Departamentului (daca nu auzim nimic pana vineri 4 decembrie.) Bineinteles exista posibilitatea sa va revocati pe parcurs daca informatiile nu vi se vor parea relevante pentru asociatia Dvs (tot fara suparare...).

Astept cu bucurie sa comunicam mai bine.

Spor in tot ce faceti,

Cu prietenie,

sp

PS Rog raspundeti si Ioanei Manaila si lui Denise Mihalache (in cc) ca sa ne fie mai usor sa gestionam informatia.

PS2 Felicitari si multe multumiri acelora dintre Dvs care s-au implicat in sprijinirea ranitilor de la Colectiv—elanul de solidaritate si de bunavointa a fost exemplar si am fost cu totii profund miscati de gesturile voastre.

(semnatura cu numele intreg urmat de Phd si datele de contact)

Bun, acesta fiind spuse, declar ca nu vreau sa denigrez pe nimeni…ci doar sa expun niste fapte…Va las pe fiecare dintre voi sa le interpretati cum vreti..si daca sunteti curiosi o sa va scriu si ce raspuns am dat mailului de mai sus :)