Istoria femeilor

Saptamana trecuta am fost sa vizionez filmul Sufragette, un film cu fapte istorice ce prezinta lupta femeilor pentru dreptul la vot. Mai exact al unui grup de cateva englezoiace din clasa muncitoare (spalatorese) care faceau parte din organizatia condusa de Emmeline Pankhurst. Este primul si singurul film pe care il stiu eu legat de subiect. Nici macar o carte nu mi-a cazut in mâna pe tema asta, desi s-ar putea sa existe…dar tind sa cred ca daca nu mi-a picat in mâna subiectul nu este abordat suficient.  Bineinteles ca sala era pe jumatate goala si sincer nu cred ca va face mare brânza in materie de incasari, desi eu il consider un film bun.

Mi-a placut abordarea, din punctul meu de vedere fiind axat mai mult pe drepturile omului si al egalitatii sanselor si nu pe feminism…Cu alte cuvinte va recomand sa va duceti sa il vedeti.

Totusi, nu m-am putut opri din a ma intreba, de ce sala era cam goala desi duminica seara pe o vreme destul de naspa (stiind ca la alte filme (mai) comerciale e in general bataia pestelui). Probabil pentru ca filmul « miroase » a propaganda feminista si pentru ca, nu e asa, suntem cam satui/satule de atata feminism. Suntem satui/satule dar ignorind totusi oameni care s-au sacrificat pentru ca noi sa ne bucuram de drepturile pe care le avem astazi.

Din punctul meu de vedere, filmul nu e feminist, sau poate nu e indeajuns de feminist. Totusi este interesant de aflat si de vazut ca pana la inceput de secol 20 (pentru unele tari chiar mai tarziu sau inca asteapta) femeile nu aveau drepturi, si nu ma refer doar la dreptul de vot. Pur si simplu nu aveau nici un drept aspura propriilor copii (tatal fiind cel care putea lua decizii legate de educatia, modul de crestere, inclusiv darea lor spre adoptie, fara acordul mamei). Va puteti imagina ?

Ca sa nu mai vorbim de dreptul de a-si gestiona propriul buget, avere mostenita, dreptul de a-si deschide un cabinet medical, un business etc. Situatia din Marea Britanie, cam aceeasi in toate Europa, era ca femeile erau niste fiinte bune de munca (de la vârste foarte fragede) si de reproducere. Cele doua activitati fiind oarecum obligatorii si nu optionale, in special pentru clasele muncitoare. Nu m-am putut oprii sa ma gandesc la multe femei care se plang astazi de dilemele lor legate de cariera, cresterea si educatia copiilor etc…Lucruri de care nu ar trebui sa ne plangem ci sa ne bucuram.

Tot interesant de aflat este ca munca si mai ales sacrificiul acestor femei  sufragiste a facut ca incepand cu secolul 20, femeile sa dobadeasca dreptul la vot si ulterior alte drepturi ce au condus la situatia actuala in care fiecare dintre noi putem alege ce vrem in viata : sa ne educam in domeniul in care vrem, sa urmam o cariera, sau nu, sa ne maritam sau nu etc. Despre ce sacrificiu este vorba ? Va recomand sa va duceti la film desi filmul prezinta destul de voalat violentele si suferinta, probabil ca sa nu deranjeze prea mult fiintele sensibile de astazi.

Tot vizionand si ulterior gandidu-ma la filmul asta, mi-am dat seama ca eu nu am invatat nimic la scoala la istorie despre asta. Ma intreb daca in astazi se invata…In conferinta de presa, actritele si realizatoarele acestui film spun ca nu au invatat mai nimic la scoala despre acest subiect si ca le-a luat ceva timp sa se documenteze pentru film. Toate sunt de acord ca erau multe lucruri pe care nu le cunoasteau si multe persoane de care nu auzisera. Meryl Streep (desi are o aparitie scurta in film), precizeaza in conferinta de presa ca nu exista o istorie a femeilor pentru ca exista doar o istorie din care in general aportul femeilor a fost ignorat. 

Feministe sau nu, oare de ce am ignora ca aceste drepturi au fost castigate prin sacrificiu..asa cum au fost castigate multe drepturi de-a lungul vremii. Sacrificii despre care am invatat. Astfel am inceput sa « sap » putin prin internet, sa vad ce se poate afla…

Primele miscari feminste (1848-1914) s-au axat in principal pe drepturi sociale si apoi pe cele politice. Prima dată dreptul de a participa la alegeri a fost obţinut de femei în ţările anglo-saxone (prima data in Finlanda in 1908, urmata de Danemarca in 1916 si apoi in Anglia si Germania in 1918), deşi erau impuse o serie de conditii legate de vârstă şi avere . În perioada 1893-1916 numai în şase ţări ale lumii femeile au primit dreptul de a vota (Noua Zeelandă, Australia, Finlanda, Danemarca, Islanda, Norvegia). Codasele in Europa la acordarea dreptul de vot femeilor sunt Elveţia (1971) şi Andorra (1978). In SUA incepand cu 18 august 1920, cand a fost ratificat al 19-lea amendament al Constitutiei SUA, s-a garantat dreptul femeii de a vota.

Apoi m-am gandit oare in Romania cam de cand am inceput sa avem drepturi.  O lucrare interesanta este cea a Doinei Bordeanu, Evoluţia constituţională a drepturilorelectorale ale femeilor în România , care precizeaza ca “Femeile primeau drept real de vot pentru prima dată în istoria României prin Constituţia de la 1938” dar din cauza conditiilor legate de educatie (având in vedere ca in în 1908, existau 1 384 188 de femei analfabete în comparaţie cu 206 172 bărbaţi) foarte putine femei puteau vota. Astfel practic doar in 1946, femeile românce au obtinut dreptul la vot egal cu cel al barbatilor.

Bininteles, mi-a luat cam o saptamana sa scriu si sa ma informez putin despre drepturile la vot, despre obtinerea celorlate drepturi, va invit sa o facem impreuna, astfel nu ezitati sa comentati si sa imi transmiteti linkuri, titluri de carti sau lucrari de cercetare interesante pe aceasta tema. De asemena ma intereseaza si istoria personala a femeilor din familiile voastre.

PS. Bineiteles acest film are si el critici, mai ales legate de prezentarea barbatilor din acest film care ar fi prea sumar si sub forma de monstrii. Sincer, nu e asa. Filmul prezinta 3 sau 4 eroine, ele suferind atât de batjocura barbatilor dar si a vastei majoritati a celorlate femei care nu voiau sau nu au avut curajul sa se implice in miscarea sufragista. Si prezinta bininteles si soti/barbati care le-au sustinut dar si soti/barbati care nu le-au sustinut. Acum, nu am calculat in ce procente dar pare destul de real…